Curiozitati...stiati ca?

Pagina 5 din 17 Inapoi  1, 2, 3, 4, 5, 6 ... 11 ... 17  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Alaska: Spirit of the wild

Mesaj Scris de Night Watcher la data de Lun Aug 15, 2011 2:31 pm

Alaska: Spirit of the wild ! Un documentar superb in HD !


[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]


Night Watcher
     

Avertismente :  Mesaje : 709

Sus In jos

IMAX - Tropical Rainforest

Mesaj Scris de Night Watcher la data de Lun Aug 15, 2011 2:55 pm

IMAX - Tropical Rainforest


[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Night Watcher
     

Avertismente :  Mesaje : 709

Sus In jos

Re: Curiozitati...stiati ca?

Mesaj Scris de Aragorn la data de Mar Aug 16, 2011 2:31 am

Natură vs. petrol - soarta omenirii se decide în Yasuní

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea aceasta imagine]

În inima bazinului amazonian, în Ecuador, se găseşte unul dintre cele mai bogate locuri ale naturii în ceea ce priveşte biodiversitatea: Parcul Naţional Yasuní. Pădurea tropicală acoperă 9.820 de kilometri pătraţi şi a primit statutul de parc naţional în 1979. UNESCO l-a inclus pe lista rezervaţiilor biosferei în 1989. Astăzi, însă, acest loc unic în lume se află în pericol de dispariţie, eveniment ce ar putea avea consecinţe devastatoare asupra întregii planete. Motivul? Petrolul.

Spoiler:
Recorduri de biodiversitate

Un studiu realizat anul trecut de o echipă de cercetători de la Universitatea din Texas a arătat că Yasuní este, de departe, locul cu cea mai bogată biodiversitate din America de Sud, dacă nu chiar din întreaga lume.
Ei au descoperit 596 de specii de păsări, ornitologul Peter English declarând că "este o bogăţie uimitoare pentru o suprafaţă atât de mică a pădurii amazoniene, o diversitate ce rivalizează cu a oricărui alt loc de pe Terra".
De asemenea, cercetătorii au descoperit în Yasuní peste 150 de specii de amfibieni, adică mai multe decât se găsesc pe teritoriul Statelor Unite şi al Canadei.
Şi numărul de specii de copaci reprezintă un record: într-un singur hectar de pădure, cercetătorii au descoperit 665 de specii. Spre comparaţie, în întreaga America de Nord nu există atâtea specii native de copaci. Pe o suprafaţă de 25 de hectare, numărul de specii întâlnit se ridică la 1.100. Un botanist ecuadorian implicat în studiu a declarat că "într-un singur hectar din Yasuní există mai multe specii de copaci, arbuşti şi liane decât în oricare alt loc de pe planetă".
Biodiversitatea este uluitoare şi în ceea ce priveşte insectele: într-un singur hectar de pădure trăiesc peste 100.000 de specii! Conform spuselor celebrului entomolog Dr. Terry Erwin, nicăieri altundeva în lume nu se mai întâlneşte o asemenea densitate, fie că este vorba despre specii de plante sau de animale.

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea aceasta imagine]

Pentru că este una din puţinele suprafeţe mari asupra căruia omul nu şi-a lăsat amprenta, parcul Yasuní poate susţine populaţii de animale carnivore precum jaguarul sau acvila harpie (cea mai mare pasăre de pradă din lume), specii care nu pot trăi pe termen lung în rezervaţii naturale mai mici. De asemenea, Yasuní găzduieşte 173 de specii de mamifere, dintre care 20 sunt ameninţate cu extincţia la nivel global (precum tamarinul cu blana aurie - Saguinus tripartitus - ce trăieşte doar în această zonă, sau maimuţa Ateles belzebuth).
Cercetătorii ce contribuit la studiu au concluzionat că este imperios necesară conservarea acestei regiuni, atât datorită biodiversităţii ei extraordinare, cât şi pentru că regiunea Yasuní urmează să îşi păstreze un climat umed, tipic pădurilor tropicale, fapt care va contrabalansa seceta din ce în ce mai intensă pe care schimbările climatice o provoacă în Amazonul de est.
Totuşi, acest preţios colţ al pădurii amazoniene ar putea să dispară începând cu acest an.

Mirajul petrolului

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea aceasta imagine]

Petrolul este motivul pentru care pădurea cu cea mai mare biodiversitate din lume este ameninţată. În partea de nord-est a rezervaţiei naturale se găsesc două importante zăcăminte de petrol, blocul 31 şi blocul Ishpingo-Tambococha-Tiputini (ITT).
Dacă aceste zăcăminte ar fi exploatate, una din consecinţe ar fi distrugerea habitatului tribului Waorani, una dintre ultimele populaţii indigene care trăiesc în izolare în jungla amazoniană. O alta ar fi reducerea masivă a biodiversităţii locului, ceea ce ar avea un impact semnificativ asupra rolului pe care pădurea amazoniană îl are în ecosistemul global. Tribul Waorani nu este singurul ce trăieşte în regiunea Yasuní, care adăposteşte şi triburile Taromenane şi Tagaeri. Acestea au ales să trăiască departe de societatea modernă, drept ce le este recunoscut de constituiţia ecuadoriană.

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea aceasta imagine]

Pentru Ecuador, petrolul a devenit o componentă esenţială a economiei, mai bine de jumătate din exporturile ţării fiind constând în "aurul negru". În ultimii ani, veniturile din petrol au reprezentat mai bine de o treime din încasările anuale ale statului. Cu toate acestea, o bună parte a populaţiei ţării încă trăieşte în sărăcie lucie - 38% din ecuadorieni se află sub pragul de sărăcie, iar 13% trăiesc la limita subzistenţei - iar tentaţia de a exploata zăcămintele de sub Yasuní este imensă. De altfel, blocul ITT constituie cel mai mare zăcământ descoperit până acum în Ecuador, specialiştii estimând că acesta conţine 846 de milioane de barili de petrol, adică aproximativ 20% din totalitatea zăcămintelor aflate pe teritoriul acestei ţări.
Zăcământul situat sub Yasuní conţine ţiţei greu, extragerea acestuia de sub pământ necesitând injectarea de apă în sol, o metodă care are efecte devastatoare asupra mediului înconjurător.

Soluţia Yasuní-ITT

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea aceasta imagine]

Recunoscând efectele devastatoare pe care le-ar produce exploatarea acestui zăcământ, guvernul Ecuadorului a lansat în 2007 iniţiativa Yasuní-ITT. Ca urmare a protestelor venite din ţările occidentale la planul ecuadorian de exploatare a zăcământului de ţiţei, guvernul acestei ţări a venit cu această propunere inedită.
În ce constă programul Yasuní-ITT? Ideea de bază a programului, sintetizată, este următoarea: "dacă ţărilor occidentale le pasă într-adevăr de reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, de drepturile triburilor din pădurea amazoniană şi de biodiversitate, atunci ar trebui să fie dispuse să plătească pentru ca acest zăcământ să nu fie exploatat".
Valoarea ţiţeiului aflat sub pădurea din Yasuní este estimată la puţin peste 7 miliarde de dolari. Pentru a nu exploata acest zăcământ, guvernul ecuadorian solicită jumătate din valoarea acestuia, de-a lungul a 13 ani (perioada de timp este egală cu cea necesară extragerii ţiţeiului). În cadrul înţelegerii pe care statul ecuadorian a semnat-o cu Organizaţia Naţiunilor Unite, banii vor fi administraţi de un fond controlat de un program al ONU, UN Development Programme (UNDP). Rebeca Grynspan, oficial al UNDP, afirmă că iniţiativa Ecuadorului este "inovatoare, îndrăzneaţă şi importantă pentru întreaga planetă".
Guvernul ecuadorian consideră această sumă rezonabilă dat fiind că, prin neexploatarea ţiţeiului din Yasuní, 400.000.000 de tone de dioxid de carbon nu ar mai fi emise în atmosferă. Această cantitate echivalează cu emisiile totale ale ţării pe o perioadă de 13 ani.
La lansare, programul a fost primit cu entuziasm. Chile a donat 100.000 de dolari, iar Spania a contribuit cu 1 milion de euro. Italia a anulat datorii în valoare de 35 de milioane de dolari pe care Ecuadorul le avea, cu menţiunea ca aceşti bani să fie în schimb plătiţi către acest fond. Guvernul regional al Valoniei (componentă a Belgiei) a contribuit cu 300.000 de euro, sume importante fiind oferite şi de numeroase organizaţii şi companii private.
În ultima vreme, însă, mai multe ţări au întârziat să concretizeze plata sumelor promise - de exemplu, Germania anunţase iniţial că va plăti 50 de milioane de euro anual, însă ulterior s-a răzgândit.
De aceea, anul acesta preşedintele ecuadorian Rafael Correa a stabilit un termen-limită: dacă până în decembrie fondul nu va conţine cel puţin 100 de milioane de dolari, programul va fi abandonat în favoarea planului B - forarea după petrol. În acest moment, suma strânsă se ridică la 40 de milioane de dolari. În jurul blocului ITT din parcul naţional Yasuní au început deja să se facă paşii premergători exploatării, pentru a arăta lumii că nu este vorba de un bluf.
Luna trecută, fondul administrat de ONU a început să accepte donaţii şi din partea publicului care doreşte să ajute la salvarea acestui colţ de pădure amazoniană, fiind acceptate sume de la 1$ în sus.

Ce se va întâmpla în decembrie?

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea aceasta imagine]

Specialiştii avertizează că distrugerea acestei comori biologice va avea consecinţe devastatoare pe termen lung. În acest moment, pădurea amazoniană constituie un important «plămân» al Planetei, ce absoarbe dioxid de carbon. În ultimii ani, zona Amazonului a început să fie lovită de secete extreme ce au pus pe gânduri oamenii de ştiinţă. Aceste evenimente climatice rare au dus la moartea unui număr mare de copaci, reducând capacitatea pădurii tropicale de a absorbi dioxidul de carbon din aer.
Defrişarea acestei păduri ar contribui la accelerarea acestui proces, putând da naştere unui cerc vicios: arderea copacilor ar elibera cantităţi de dioxid de carbon ce ar contribui la amplificarea evenimentelor climatice care ameninţă pădurea amazoniană, creându-se astfel un fenomen cu impact asupra întregii omeniri.
Studii recente prevestesc schimbări dramatice în partea centrală şi de est a Amazonului, secetele şi numărul crescând de incendii de pădure urmând să conducă la dispariţia a 40% din speciile de plante din Amazon în următoarele decenii, conform celor mai sumbre estimări.

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea aceasta imagine]

Zona de vest a pădurii amazoniene, în care este situat parcul Yasuní, urmează să fie mai puţin afectată de aceste schimbări climatice. Oamenii de ştiinţă consideră că această regiune este esenţială pentru supravieţuirea faunei şi florei ameninţate de schimbările climatice. Acest lucru se poate schimba, însă, dacă setea de petrol va conduce la distrugerea acesteia.
Oamenii de ştiinţă spun că au dispărut în ultimul secol între 20.000 şi 1.000.000 de specii, rata extincţiei speciilor accelerându-se dramatic, în bună măsură ca urmare a acţiunilor umane. Unii experţi estimează că aproximativ 50% din speciile existente astăzi vor dispărea până în 2100. De altfel, unii cercetători avertizează că este posibilă o nouă extincţie în masă, precum cea de acum 65 de milioane de ani, care a dus la dispariţia dinozaurilor. Oceanele lumii deja prezintă simptome similare celor ce au precedat ultima extincţie în masă.
În acest context, soarta parcului Yasuní, această oază de biodiversitate, devine extrem de importantă pentru întreaga planetă. De aceea, suma care se va strânge până în luna decembrie în fondul pentru conservarea Yasuní şi decizia pe care o va lua atunci conducerea Ecuadorului nu vor avea doar consecinţe locale, ci se vor resimţi la nivel mondial.

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea aceasta imagine]

Sursa: descopera.ro

Aragorn
     

Avertismente :  Mesaje : 13625

http://spiruharet-mv.forumulmeu.ro

Sus In jos

Cadoul Americii catre lume: moartea dulce

Mesaj Scris de Night Watcher la data de Mar Aug 16, 2011 11:33 pm

Cadoul Americii catre lume: moartea dulce !

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea aceasta imagine]


Substanta aceasta pe care romanii si nu numai, o consuma in nestiinta de cauza, a fost initial sintetizata pe post de agent chimic cu aplicatii militare. Fostul secretar al “apararii” americane Donald Rumsfeld, este personal responsabil pentru faptul ca substanta a primit aprobarea autoritatilor de specialitate pentru a fi folosita ca aditiv alimentar. El ocupa pe-atunci pozitia de CEO al GD Searle, compania producatoare a otravii numite aspartam. Sa aflam ce le facem copiilor cu mana noastra, atunci cand le dam 5 lei sa-si ia ceva de la chiosc… Ei ce sa-i faci daca la miere nu ne-a dus capul!
Numele meu este Aspartam şi sînt dulce, dulce, dulce.

Cine sînt eu de fapt? Am o poveste frumoasă, romantică, dar şi plină de suspans şi de succes. Sînt produsul ştiinţei. Dacă nu era ea, eu nu mă năşteam… Ce minunat!
Totul a început de la o bacterie periculoasă pentru oameni. Această bacterie frumoasă a fost după aceea modificată genetic. Bacteria, care este mama mea, a fost hrănită apoi cu deşeuri toxice foarte gustoase.
De fapt, să vă spun sincer, bacteria nu este chiar mama mea, pentru că eu, ASPARTAM, nu sînt chiar copilul ei, ci… de fapt… (vai, mă ruşinez), de fapt sînt caca acestei bacterii periculoase modificate genetic, ce se hrăneşte cu deşeuri toxice. Aşa că aş putea spune cu mîndrie că tatăl meu este deşeul toxic, iar eu mă nasc în pîntecuţul călduţ al mămicii mele, bacteria modificată genetic. Cînd m-am născut, ursitoarele mi-au menit să devin o armă biologică împotriva populaţiei, dar apoi am fost folosit în tot felul de alimente gustoase-gustoase. Îmi plac poveştile cu happy end.

Vă miraţi că sînt spurcat? Ziceţi că sînt otravă? Doar sînt dulce, dulce, dulce. Sînt folosit în toate gumele de mestecat, bomboanele pentru respiraţie şi în multe dulciuri şi băuturi carbogazoase. Mai am şi alte nume: NutraSweet, Equal, Spoonful, Equal-Measure, Canderel, Benevia, Neotame… Sînt bun mai ales pentru copii şi în curele de slăbire, pentru că acolo unde sînt eu, nesimţitul de zahăr este eliminat! Deviza mea: Sugar free!
Sînt extrem de mîndru de mine însumi şi vă iubesc mai ales cînd mestecaţi gumă şi beţi sucuri dietetice. In Statele Unite sint foarte popular. Aproape că nu există dulciuri care să nu beneficieze de dulceaţa mea.

Să aveţi încredere în mine şi să profitaţi de deosebitele mele calităţi. Vă rog să aveţi răbdare şi să îmi citiţi succesele cele mai însemnate, extrase din CV-ul meu. Certific faptul că aceste realizări sînt personale, deşi de multe ori sînt confundat, prin performanţe, cu iodul din sare, cu mercurul din vaccinuri, cu fluorul din pasta de dinţi şi din apă si nu numai.

CURRICULUM VITAE

NUME: Aspartam
CELE MAI MARI REALIZĂRI:
• tendinte suicidare
• schizofrenie
• moarte subita
• vatamarea iremediabila a creierului
• comportament agresiv
• cresterea incidentei cancerului, precum si a gradului de malignitate a tumorilor pe creier
• defecte la nastere (incluzând retardarea mintala) si avorturi spontane (nu doar în cazul în care mama a consumat aspartam, ci atunci când si tatal a consumat)
• dependenta de aspartam si apetitul exagerat si incontrolabil fata de dulciuri
• depresii severe
• hiperactivitate la copii
• ulcer peptic
LA NIVEL PSIHOLOGIC/PSIHIATRIC
• agresivitate
• anxietate
• depresii moderate pâna la severe (deoarece scade nivelul de serotonina)
• fobii
• insomnie, somnolenta, probleme de somn
• iritabilitate
• modificari de personalitate
• oboseala accentuate
• schimbari rapide în calitatea si intensitatea dispozitiei
LA NIVEL NEUROLOGIC
• ameteala, clatinare din picioare, mers instabil, probleme de echilibru
• amorteli ale extremitatilor, dureri ale extremitatilor
• artrita
• atacuri cerebrale partiale sau complexe
• atacuri de panica
• confuzie
• convulsii
• crize de apoplexie
• crize epileptice
• durere locala, slabiciune în member
• dureri ale încheieturilor si articulatiilor
• dureri de cap, migrene, unele chiar acute (femeile sunt mult mai vulnerabile)
• dureri faciale atipice
• dureri generalizate
• dureri musculare si la nivelul scheletului
• febrilitate
• halucinatii
• hiperactivitate acuta si nevoia de a misca încontinuu din picioare
• hiperactivitate la copii sau adulti
incapacitate de concentrare, pierderea memoriei, tulburari de gândire
• îngreunarea vorbirii, dificultati de vorbire, dictie neclara
• lesin, inconstienta si coma
• modificarea formei si a texturii sânilor
• parestezie si amorteala membrelor
• retardare la copii
• senzatie de greutate în corp
• spasme musculare
• tremuraturi ale muschilor
• tremuraturi severe
• tulburari neurologice
• umflarea diferitelor parti ale corpului
LA NIVEL UROGENITAL
• impotenta
• reducerea functiei sexuale
• tulburari sexuale
• dificultati de urinare
• modificari ale cantitatii urinei
• probleme urogenitale
• urinare frecventa si senzatie de arsura
LA NIVELUL OCHILOR
• conjuctivita
• dilatarea pupilei
• sindrom exoftalmic; umflarea ochilor
• iritatii, durere si presiune oculara
• orbirea treptata a unuia sau a ambilor ochi
• probleme la folosirea lentilelor de contact
• reducerea lichidului lacrimal
• cecitate, scaderea vederii si/sau alte probleme de vedere, cum ar fi: încetosare, fulgerari luminoase,viziunea unui tunel, pete sau linii.
LA NIVELUL URECHILOR
• intoleranta severa la zgomot
• probleme cu auzul, pierderea auzului
• tinitus (tiuituri în urechi)
LA NIVELUL PIEPTULUI
• aritmie
• dispnee
• dureri în piept
• hipertensiune• modificari ale presiunii sanguine
• palpitatii, tahicardie
• respiratie astmatica
• respiratie scurta datorita modificarii pozitiei
LA NIVEL GASTROINTESTINAL
• balonare
• constipatie
• crampe
• diaree, uneori cu cheaguri de sânge
• durere si dificultati la înghitire
• dureri abdominale
• greata, voma
• modificarea apetitului
• modificarea sensibilitatii gustative
• modificari în greutate
• probleme ale sinusurilor
• probleme de salivare
• sete persistenta si retinerea apei în organism
• sialoree
• tendinta de a mânca si a bea excesiv
• tuse cronica
• urme de sânge în voma sau fecale
• uscarea gâtului, dureri de gât
LA NIVELUL PIELII
• la nivelul pieptului, agravarea alergiilor respiratorii (de exemplu, astmul)
• eczema
• înrosirea fetei
• leziuni dermatologice
• reactii alergice în regiunea gurii si a buzelor
• senzatii de mâncarime, fara eruptii cutanate
• urticarie si alte probleme de piele
LA NIVEL ENDOCRIN ŞI METABOLIC
• accelereaza si genereaza aparitia diabetului la persoanele care sunt susceptibile la diabet, dar care nu ar fi dezvoltat niciodata aceasta boala daca nu consumau aspartam
• accelereaza procesele clinice ale diabetului
• adenopatie
• agravarea hipoglicemiei
• agraveaza si simuleaza retinopatia si neuropatia diabetica
• diverse tulburari metabolice, anemie
• caderea parului sau subtierea lui
• agravarea complicatiilor diabetice: retinopatie, cataracta, neuropatie si gastropareza
• crampe în perioada dintre ciclurile menstruale
• creste apetitul pentru carbohidrati
• cresterea gradata în greutate
• diabet si complicatii ale diabetului
• dificultati în timpul sarcinii
• dismenoree
• hematurie
• hiperglicemie sau hipoglicemie
• modificarea coloratiei unghiilor si a pielii
• modificarea mirosului corporal
• modificari ale aspectului parului si unghiilor
• modificari ale transpiratiei
• noduli
• obezitate
• pierderea si modificarea gustului
• probleme si modificari menstruale
• produce un control scazut asupra diabetului la pacientii care iau insulina sau antidiabetice orale
• scaderea brusca în greutate
ALTE TULBURARI
• modificarea temperaturii corpului
• probleme cu dantura
• probleme nespecifice
• scaderea imunitatii, sensibilitate crescuta la infectii
• sete excesiva, retentia de lichide, umflarea picioarelor
BOLI CAUZATE DE ASPARTAM
• boala Alzheimer
• boala Basedow-Graves
• boala Lyme
• boala Ménière
• boala Parkinson
• deficit de atentie
• epilepsie (forma „grand mal“ si „petit mal“)
• fibromialgie
• hipotiroidie datorata mercurului din plombele dentare
• limfom malign non-Hodgkin
• limfom la nivelul creierului (este o tumoare cu o rata foarte crescuta de mortalitate, fiind asociata cu consumul de aspartam)
• lupus eritematos diseminat
• retardare mintala
• scleroza laterala amiotrofica
• scleroza multipla
• sensibilitate crescuta la amalgamurile dentare cu mercur
sindromul cronic de oboseala
• sindromul de mialgie eozinofilica (EMS)
• tumori cerebrale, ale glandei tiroide, mamare, pancreatice, testiculare,ovariene, uterine, adenomuri ale glandei pituitare, tumori uterine.
POFTA BUNA!

.........
Sa nu faci nimic, e tare greu. Nici nu stii cand ai terminat.

Night Watcher
     

Avertismente :  Mesaje : 709

Sus In jos

Bucurestiul Interbelic

Mesaj Scris de Night Watcher la data de Mier Aug 17, 2011 12:24 am

Bucurestiul Interbelic !

CE CUCONET NENICA.....
Frumuseti de demult!

Frumos, civilizat, elegant, bogat, modern, in pas cu celelalte capitale europene, asa era Bucurestiul dintre cele doua razboaie mondiale. (Tanase, Jean Moscopol, Stroe si Vasilache, etc. intr-un video rar) !
Ce vremuri...

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Night Watcher
     

Avertismente :  Mesaje : 709

Sus In jos

Re: Curiozitati...stiati ca?

Mesaj Scris de Aragorn la data de Mier Aug 17, 2011 4:50 am

Spionii britanici au vrut să introducă estrogen în mâncarea lui Hitler, pentru a-l feminiza

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea aceasta imagine]

De-a lungul celui de-al doilea război mondial au existat multe tentative de a-l ucide pe Adolf Hitler. Unii au încercat bombe pentru a-l elimina pe Fuhrer, alţii gloanţe, însă toţi au eşuat. Recent, un cercetător a dezvăluit un plan îndrăzneţ întocmit de agenţii secreţi britanici.
Aceştia au încercat o modalitate mai îndrăzneaţă de a "neutraliza" omul din spatele maşinii de război germane - introducându-i hormoni sexuali feminini în mâncare!
Agenţii britanici au planificat să introducă doze mari de estrogen în mâncarea acestuia pentru a-l face mai puţin agresiv şi a-l transforma într-o persoană docilă.
Spionii ce lucrau pentru britanici erau suficient de apropiaţi de Hitler astfel încât să aibă acces la hrana lui, susţine profesorul Brian Ford, cel care a descoperit această conspiraţie.
Acesta a explicat că estrogenul a fost ales de către aceştia deoarece este insipid, iar efectul său este lent şi subtil, fapt ce însemna că ar fi putut trece nedetectat de către persoanele care gustau mâncărea lui Hitler. Spionii britanici nu ar fi putut să introducă otravă în mâncarea Fuhrerului, pentru că aceasta nu ar fi ajuns la el, aşa că au recurs la această idee ingenioasă.
Planul de administrare a estrogenilor este prezentat într-o nouă carte scrisă de profesorul Ford, intitulată "Secret Weapons: Technology, Science And The Race To Win World War II".
Acesta a subliniat faptul că administrarea estrogenilor se numără printre multe alte încercări ciudate de a aduce mai repede un final al războiului. Profesorul Ford a dezgropat o serie de detalii cu privire la schemele conspirative. Cartea va fi publicată săptămâna viitoare în Marea Britanie şi va prezenta modul în care concurenţa dintre puteri a influenţat evoluţia tehnologică.

Sursa: descopera.ro

Aragorn
     

Avertismente :  Mesaje : 13625

http://spiruharet-mv.forumulmeu.ro

Sus In jos

Re: Curiozitati...stiati ca?

Mesaj Scris de Aragorn la data de Mier Aug 17, 2011 4:53 am

Urşii detectează intruşii chiar şi atunci când hibernează

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea aceasta imagine]

Un studiu recent arată că urşii negri simt când un intrus de apropie de ei chiar şi atunci când hibernează, fiind mereu pregătiţi pentru a se apăra.
Cercetătorii au descoperit că frecvenţa bătăilor inimii creşte atunci când un intrus se apropie de urşi, chiar dacă aceştia se găsesc în stare de hibernare.
În ciuda încercărilor oamenilor de ştiinţă de a face cât mai puţin zgomot, urşii au simţit prezenţa acestora. De altfel, aceştia se pot trezi rapid din starea de hibernare pentru a se apăra în cazul în care simt că vor fi atacaţi.
Timothy Laske, un cercetător care a luat parte la studiu, a relatat: "Când am obţinut datele înregistrate de-a lungul cercetării am observat că şi atunci când am făcut foarte puţin zgomot, frecvenţa bătăilor inimii urşilor studiaţi a crescut. Urşii ne-au simţit înainte ca noi să ajungem la intrarea peşterii în care hibernau, iar pulsul a rămas la un nivel ridicat timp de câteva zile. Acest lucru confirmă că, deşi se află într-o stare adâncă de somn, urşii rămân tot timpul alerţi şi gata să se apere".
În cadrul acestei cercetări au fost studiaţi 15 urşi, iar măsurătorile cardiace efectuate au dezvăluit că aceştia sunt activi până la 18 ore pe zi. Dacă în mod normal inima ursului bate de 200 de ori pe minut, atunci când cercetătorii se apropiau de un exemplar, ritmul cardiac creştea, atingând rata de 250 de bătăi pe minut.
Cercetătorii spun că acest studiu permite o mai bună înţelegere a efectului pe care oamenii îl au asupra urşilor, mai ales că în ultimii ani aşezările umane se află din ce în ce mai aproape de habitatul acestor animale.

Sursa: descopera.ro

Aragorn
     

Avertismente :  Mesaje : 13625

http://spiruharet-mv.forumulmeu.ro

Sus In jos

Re: Curiozitati...stiati ca?

Mesaj Scris de Aragorn la data de Mier Aug 17, 2011 4:55 am

Cum arată o stea căzătoare văzută din spaţiu?

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea aceasta imagine]

Astronautul Ron Garan, care se află în prezent la bordul Staţiei Spaţiale Internaţionale, a avut posibilitatea de a fotografia „de sus” o stea căzătoare.
Fotografia a fost realizată pe data de 13 august la ora 19:17 GTM, când Staţia Spaţială Internaţională se afla deasupra graniţei dintre Mongolia şi China.
Imaginea a fost suprinsă în timpul ploii de meteori a Perseidelor (asociată cu cometa Swift-Tuttle şi care apare în fiecare an, în lunile iulie şi august.)
Nu este absolut sigur că fotografia înfăţişează un astfel de meteor, dar e probabil.
Un observator de pe Pământ poate vedea, în mod obişnuit, cam cinci meteori în decursul unei ore. (De aceea, realizarea unei fotografii cu doar un meteor nu demonstrează că acesta ar fi fost cu adevărat unul din Perseide.)
Meteorii sunt dâre luminoase vizibile pe cer, lăsate de fragmente de materie solidă (numiter meteoroizi) desprinse din corpuri cosmice; la intrarea în atmosferă, temperatura meteoroizilor creşte puternic şi marea lor majoritate ard, la aproximativ 100 de kilometri distanţă de suprafaţa Pământului.
Ceea ce oamenii numesc stele căzătoare sunt, adesea, urmele luminoase ale unor astfel de meteoroizi incandescenţi.

Sursa: descopera.ro

Aragorn
     

Avertismente :  Mesaje : 13625

http://spiruharet-mv.forumulmeu.ro

Sus In jos

Re: Curiozitati...stiati ca?

Mesaj Scris de Aragorn la data de Mier Aug 17, 2011 4:58 am

Un conservant-minune va păstra alimentele comestibile timp de ani întregi

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea aceasta imagine]

Alimentele proaspete ar putea fi făcute astfel încât să reziste ani de zile, susţin cercetătorii care au descoperit un conservant natural capabil să distrugă o clasă întreagă de bacterii, incluzând E.coli şi listeria.
De asemenea, nu va fi necesară refrigerarea produselor tratate cu acest conservant recent descoperit. Denumit bisin, conservantul-minune este produs de bacterii inofensive.
Alimentele precum laptele, cârnaţii şi sandwich-urile care conţin acest conservant vor putea fi menţinute pe rafturi timp de trei ani, fără a se strica. De asemenea, mâncărurile preparate, sticlele de vin începute şi sosurile de salate vor rămâne comestibile timp îndelungat.
Bisinul nu este însă în măsură să prevină putrezirea fructelor şi a legumelor, deoarece acestea se descompun într-un mod diferit.
Cercetătorii de la Universitatea Minnesota au descoperit substanţa care oferă aceste beneficii într-o cultură de bacterii inofensive, Bifodobacterium longum, care este frecvent întâlnită în intestinele umane. Bisinul este primul agent natural care luptă împotriva bacteriei E.coli, salmonella şi listeria.
Dan Sullivan, un microbiolog irlandez, a brevetat substanţa în Statele Unite. Bisinul este înrudit cu nisinul, o substanţă care atacă bacteriile gram-pozitive şi care este utilizată în mod curent la fabricarea brânzeturilor şi a cărnii procesate. Elementele pe care cele două substanţe le au în comun garantează că bisinul nu este periculos pentru sănătatea umană.
"Această substanţă este mult mai eficientă decât orice altceva folosit până acum. Bisinul nu afectează calitatea nutrienţilor, nefiind vorba despre vreo substanţă chimică necunoscută, ci de un ingredient natural", susţine Sullivan.
În Marea Britanie, în fiecare an este aruncată la gunoi mâncare în valoarea de 5 miliarde de lire sterline, estimându-se că o familie obişnuită iroseşte cel puţin 10% din mâncarea hrana cumpărată într-o săptămână. Graţie acestei noi descoperiri, oamenii de ştiinţă speră că proporţiile colosale ale acestei risipe pot fi reduse.

Sursa: descopera.ro

Aragorn
     

Avertismente :  Mesaje : 13625

http://spiruharet-mv.forumulmeu.ro

Sus In jos

Re: Curiozitati...stiati ca?

Mesaj Scris de Aragorn la data de Mier Aug 17, 2011 5:03 am

Insula Lesbos – turism în lumea poetei Sappho

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea aceasta imagine]

În cultura urbană contemporană, numele insulei Lesbos trimite automat cu gândul la locul de naştere şi ”creaţie” al anticei poete Sappho, prima lesbiană celebră din istorie, precum şi personajul în jurul căruia s-a edificat conceptul de ”iubire safică” sau lesbianism -comportamentul sexual al femeilor care îşi doresc drept ”partener” de cuplu tot o femeie. Dincolo de orice conotaţii ale lesbianismului, mica insulă din Marea Egee oferă numeroase obiective turistice, unice şi extrem de interesante şi pentru turiştii ”normali din punct de vedere al opţiunilor sexuale”. Istoria milenară, arhitectura, împrejurimile şi gastronomia cochetei insule invită la o explorare atentă a acestui loc cu reputaţie aparte.

Lesbos în date şi estimări

Spoiler:
A treia insulă ca mărime din Grecia - după Creta şi Evvia - şi cea mai mare dintre numeroasele bucăţi de pământ care răsar din albastrul viu al Mării Egee, Lesbos a devenit, de-a lungul timpului, una dintre cele mai celebre insule din întreaga lume.
Separată de coasta turcă (Golful Edremit) de îngusta strâmtoare maritimă Mytilini (doar 5,5 kilometri lăţime), Lesbos adăposteşte o populaţie de circa 90.000 de suflete, o treime dintre aceste locuind în oraşul capitală Mytilene, situat în sud-estul insulei.
Insula este acoperită cu păduri de conifere (mai ales pini mediteraneeni), relieful său fiind unul predominant muntos. Piscurile Lepetymnos (968 metri) şi Olympus (967 metri), domină împrejurimile. Geneza vulcanică a insulei este dovedită de numeroase izvoare de apă termală.
Grecii o mai numesc şi Insula de Smarald, denumire dată pe baza varietăţii şi abundenţei florei locale. Pe lângă vegetaţia sălbatică, aspectul de verde intens este întregit şi de cei peste 11 milioane de măslini care acoperă circa 40% din suprafaţa insulei.
Clima este, evident, una tipic mediteraneană, cu temperatura medie anuală de +18 grade Celsius. Nebulozitatea extrem de scăzută face din Lesbos una dintre cele mai însorite insule din Grecia. După cum vă aşteptaţi, zăpezile şi ninsorile sunt foarte rare, iar firavul strat de zăpadă depus ocazional nu rezistă mai mult de o zi. Economia locală se bazează în principal pe agricultură şi turism. Producerea şi comercializarea uleiului de măsline reprezintă cea mai importantă sursă de venituri pentru locuitori. Pescuitul şi exportul de săpunuri naturale şi rachiu uzo sunt surse adiacente de câştig pentru autorităţi

Antichităţi insulare

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea aceasta imagine]

Cele mai vechi dovezi ale prezenţei umane pe Lesbos datează din perioada paleolitică; numeroasele dovezi arheologice descoperite în siturile din Kagiani, Lisvori, Chalakies sau Thermi vorbesc despre prezenţa pe insulă a unor grupuri de păstori şi pescari, încă de acum 5.000 ani.
Mitologia greacă clasică realatează despre zeul Lesbos, vechiul patron al insulei care i-a preluat numele. Primul rege al insulei a fost Macaros, cel care şi-a ucis sora mai mare, pe prinţesa Canace, pentru a se înscăuna astfel liniştit pe tronul regal. Anticul Homer se referă la insulă drept Macaros edos - Tronul lui Macaros.
Abundenţa ceramicii în nuanţe cenuşii descoperită pe insulă, alături de divinizarea zeiţei Cybele - marea zeiţă-mamă din străvechea Anatolie, sugerează continuitatea populaţiei locale din perioada Neolitică.
Pentru o scurtă perioadă de timp, regatul din Lesbos a fost membru al confederaţiei ateniene. În perioada elenistică, la conducerea insulei s-au perindat o serie de regi, iar în anul 79 î. Hr., insula a fost cucerită de romani. Bizantinii au stăpânit apoi insula până în preajma celei de a Patra Cruciade, când ordinele cavalereşti catolice au cucerit-o, incluzând-o în Imperiul Latin, un stat alcătuit de cruciaţi din teritoriile smulse Imperiului Bizantin. Situaţia a durat până în anul 1247, când Bizanţul a reuşit să recucerească Lesbos. În anul 1355, din raţiuni politico-economice, bizantinii au donat insula bogatei familii genoveze Gattilusi, pentru ca turcii otomani să o cucerească în anul 1462. Lesbos a revenit statului grec abia în anul 1912, cu ocazia Primului Război Balcanic, moment în care gherilele greceşti au atacat cu succes garnizoanele otomane.

Insula lui Sappho

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea aceasta imagine]

Celebră drept loc de baştină al poetei lesbiene Sappho, Lesbos este, de fapt, locul de origine a numeroase personalităţi ale lumii antice greceşti.
Aici, Arion a dezvoltat poemul de tip ditirambic, precursor al celebrelor tragedii greceşti de mai târziu. Tot aici, Terpander a pus bazele celor şapte note care alcătuiesc gama muzicală. Când Orfeu a stârnit mânia zeului Dyonisos, iar sângeroasele Menade l-au sfâşiat în bucăţi, lira sa divină a plutit spre ţărmul din Lesbos, unde, conform miturilor, sălăşluieşte şi astăzi, ascunsă într-o peşteră. Savantul antic Theophrastus, autor de cercetări botanice, s-a născut tot pe această insulă. Iar Lesbos este locul în care Aristotel a început primele cercetări asupra zoologiei sistematice. Teophannes, istoricul campaniilor militare duse de Pompei, a fost tot un localnic din Lesbos. Tot aici, Longus (secolul II d. Hr.) a scris romanul antic Daphnis şi Chloe.
Dar cea care a dus faima insulei în toată lumea a fost poeta antică Sappho, care s-a născut şi a trăit în Lesbos cândva între anii 630-570 î. Hr. Simpatiile politice ale poetei - şi nu viaţa sa intimă, cum s-ar putea crede - au dus la exilarea ei în Sicilia, unde a trăit între anii 604-594 î. Hr. Apetenţa sa erotică pentru femei a dus la lansarea termenilor de "lesbianism" şi "safism", cu referire strictă la relaţiile intime între femei.
Poemele sale, alături de majoritatea mărturiilor contemporanilor poetei, vorbesc limpede despre preferinţelor sale, cu toate că există unele relatări istorice conform cărora Sappho ar fi fost mai degrabă bisexuală. O astfel de sursă relatează despre sfârşitul lui Sappho, care s-ar fi aruncat de pe stâncile din Leucadia, deoarece dragostea sa fusese respinsă de Phaon, un banal barcagiu. Altă sursă antică susţine că "Sappho a fost căsătorită cu un foarte bogat negustor pe nume Cercylas, care se ocupa de comerţul cu Andros". Chiar şi mărturiile despre înfăţişarea sa rămân contradictorii. Alcaeus, contemporan cu poeta, se referă la ea în termeni de genul "zâmbitoarea Sappho, cea cu părul vopsit în violet", pe când filosoful Maximus din Tyr scrie în memoriile sale că "Sappho era o femeie mică de statură şi negricioasă...".
Opera ei poetică a fost foarte apreciată în Roma Antică, precum şi în perioada Renaşterii Medievale europene.
Astăzi, Eresos, locul de naştere al poetei a devenit un adevărat loc de pelerinaj pentru cupluri de lesbiene din întreaga lume.
Această situaţie a stârnit indignarea localnicilor care au rămas fideli principiiilor creştnismului ortodox. În anul 2008, o asociaţie a radicalilor din Lesbos a pierdut un proces intentat reprezentanţilor comunităţii homosexualilor şi lesbienelor din Grecia.
Locuitorii din Lesbos au cerut atunci în instanţă interzicerea termenului de "lesbiană" cu trimitere la comportamentul sexual în cauză, pe motiv că "acest termen îi defăimează şi insultă pe locuitorii insulei."

Ce facem în Lesbos?

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea aceasta imagine]

Accesul în insulă se face, în general, prin aeroportul Odyseas Elytis, situat la 8 km de Mytilene, sau cu ajutorul zecilor de ambarcaţiuni care transportă turişti.
În insulă vă puteţi deplasa cu ajutorul reţelelor de autobuze şi microbuze locale. De reţinut că taxiurile sunt ieftine, iar fiecare maşină este obligată să deţină un aparat de taxat. Se pot, de asemenea, închiria automobile la preţuri decente.
Lesbos este faimoasă în întreaga Grecie şi pentru calitatea rachiului Uzo de aici. De fapt, insula este considerată unul dintre locurile unde această băutură apreciată a fost produsă în premieră. Ceramica din Lesbos este, de asemenea, de calitate ridicată, Agiasos şi Mandamonos fiind satele care păstrează şi astăzi tradiţia olăritului. Prelucrarea lemnului este o altă ocupaţie tradiţională în insulă.
De vizitat neapărat Sigri, un sătuc din vestul insulei, care adăposteşte celebra Pădure Pietrificată din Lesbos, o zonă de protecţie specială inclusă în Reţeaua Geoparcurilor Europene. Pădurea pietrificată s-a format între perioadele geologice ale Oligocenului târziu şi Miocenul mijlociu. Cenuşa vulcanică rezultată din erupţii s-a aşezat peste vegetaţia locală, procesul de fozilizare fiind facilitat de condiţiile zonale. Plantele fosilizate sunt rămăşiţele "silicifiate" ale pădurilor subtropicale care creşteau aici acum 15-20 milioane ani.

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea aceasta imagine]

Dacă vizitaţi Molivos, nu aveţi cum să ocoliţi plajele aglomerate de la Petra şi Anaxos.
Oricum, pe coasta sudică a insulei întâlniţi plaja Vatera, una dintre cele mai lungi şi mai pustii plaje de pe tot litoralul grecesc. Nu ocoliţi nici pitorescul sat Agiasos, de la poalele Muntelui Olympos. Iar dacă vă cazaţi în Plomari, aveţi parte de priveliştea celor două mari golfuri ale insulei. Tot la Plomari găsiţi şi unele dintre cele mai vechi distilerii de uzo din Grecia.
Merită vizitat şi micul, dar cochetul şi pitorescul sat de pescari Skala Sykamineas din nordul insulei, precum şi castelul medieval ridicat de genovezi la Mytilene.
Gastronomia locală abundă în reţetele clasice ale bucătăriei mediteraneene greceşti, cu multe feluri din peşte şi fructe de mare, legume proaspete şi nelipsitul ulei natural de măsline.

Sursa: descopera.ro

Aragorn
     

Avertismente :  Mesaje : 13625

http://spiruharet-mv.forumulmeu.ro

Sus In jos

Despre banane - interesant

Mesaj Scris de Night Watcher la data de Mier Aug 17, 2011 6:40 am

Despre banane - interesant !

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea aceasta imagine]

Bananele sunt gustoase, sanatoase, mobile (usor de luat peste tot), destul de ieftine si un ingredient grozav pentru shake. Dar asta nu este totul, spun specialistii. Ei cred ca expresia "going bananas" (expresie care inseamna "a o lua razna") provine din efectul pe care il au bananele asupra creierului. Dupa ce veti citi acest articol, nu veti mai privi niciodata bananele cu aceiasi ochi. Iata de ce:

- Aflux de energie
Bananele contin trei zaharuri naturale (sucroza, fructoza si glucoza), combinate cu fibre. O banana ofera instantaneu un aflux sustinut si substantial de energie. Energie pentru a face miscare timp de 90 de minute
Cercetarile au demonstrat ca numai doua banane ofera destula energie pentru un efort fizic extenuant de 90 de minute. Nu este de mirare ca banana este fructul numarul unu in randul atletilor de performanta ai lumii.
Ameliorarea problemelor medicale si a bolilor
Dar energia este numai unul dintre modurile in care banana ne poate ajuta sa ne mentinem in forma. Ne poate ajuta sa infruntam sau sa prevenim un numar substantial de boli si probleme, ceea ce o face sa fie obligatorie in meniul zilnic. Iata in continuare o lista cu cele mai bune efecte pe care le are.

- Putere pentru creier:
200 de elevi de la o scoala din Twickenham (Middlesex, Marea Britanie) au fost ajutati sa-si treaca examenele anuale cu rezultate mai bune mancand banane la micul dejun, in pauza si la pranz, in incercarea de a-si imbunatati puterea creierului. Cercetarile au aratat ca acest fruct ce contine o cantitate mare de potasiu poate ajuta procesul de invatare prin imbunatatirea atentiei.

- Constipatie:
Avand un continut ridicat de fibre, bananele pot fi incluse in dieta in scopul restabilirii functionarii normale a intestinelor, ajutand la depasirea constipatiei fara a mai fi nevoie de laxative.

- Mahmureala:
Unul dintre modurile cele mai rapide de a vindeca mahmureala este prepararea unui milkshake de banane, indulcit cu miere. Banana calmeaza stomacul si, cu ajutorul mierii, ridica nivelul zaharului din organism, in timp ce laptele calmeaza si rehidrateaza corpul.

- Arsuri la stomac:
Bananele au un efect natural antiacid in corp, deci, daca suferiti din cauza arsurilor gastrice, incercati sa mancati cateva banane pentru a calma durerea.
- ciupituri de tantar:
Inainte de a cauta crema impotriva ciupiturilor de insecte, incercati sa frecati zona afectata cu partea interioara a cojii de banana. Multi oameni cred ca are un succes uimitor in reducerea umflarii si iritarii la locul ciupiturii.

- Nervi:
Bananele au un continut ridicat de vitamine din complexul B, care ajuta la calmarea sistemului nervos.
- supraponderali si stresati la munca:
Studiile efectuate la Institute of Psychology din Austria au descoperit ca stresul de la serviciu duce la pofta de alimente care aduc confort, precum ciocolata si cipsurile. Un studiu efectuat pe 5000 de pacienti ai spitalului a aratat ca cei mai grasi dintre pacientii care au participat la studiu aveau sanse mai mari de a avea un nivel ridicat de stres la locul de munca. Studiul a tras concluzia ca, pentru a evita poftele induse de panica, trebuie sa controlam nivelul de zahar din organism cu ajutorul gustarilor cu nivel ridicat de carbohidrati la fiecare doua ore, pentru a mentine stabil nivelul zaharului.

- Stres:
Potasiul este un mineral vital, care ajuta la normalizarea pulsului, trimite oxigen catre creier si regleaza echilibrul hidric al organismului. Atunci cand suntem stresati, rata metabolismului creste, reducand astfel nivelul potasiului. Acesta poate fi echilibrat cu ajutorul unei gustari formate din banane, care au un continut ridicat de potasiu.

- Negi:
Multi oameni preocupati de alternative naturale sustin ca, daca doriti sa scapati de un neg, puteti pune pe el o bucata de coaja de banana, cu partea galbena in afara. Puteti mentine aceasta compresa cu ajutorul unui plasture sau leucoplast medicinal.

Bananele si merele
Asadar, o banana este intr-adevar un remediu natural al multor boli. Daca am face comparatie cu un mar, banana are de patru ori mai multe proteine, de doua ori mai multi carbohidrati, de trei ori mai mult fosfor, de cinci ori mai multa vitamina A si fier si de doua ori mai multe alte vitamine si minerale. Este bogata si in potasiu si este unul dintre cele mai valoroase alimente pe care le avem la indemana.
Deci, poate este momentul de a schimba zicala, spunand: "Bananele, un aliment perfect!"
Bananele trebuie sa fie motivul pentru care maimutele par asa de fericite tot timpul.
Inca un secret: crema de pantofi
Vreti sa va lustruiti repede pantofii? Luati partea interioara a cojii de banana si frecati direct pantoful... apoi stergeti cu o carpa uscata.

Nu-i asa ca este un fruct uimitor?

**************************************************************

Gazarea bananelor !

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea aceasta imagine]

Bananele mâncate de români sunt coapte în „camere de gazare” la marginea marilor oraşe. Se pierde aroma specifică iar gustul nu va mai fi niciodată acelaşi. Bananele se coc în nişte încăperi întunecate şi etanşe, unde sunt gazate cu etilenă, un hormon vegetal de maturare a fructelor. Una din patru banane mâncate se coace la Buftea. Nu în bananier, ci în nişte încăperi întunecate şi etanşe unde bananele verzi sunt gazate. În instalaţiile artificiale de „copt bananele”, temperatura, umiditatea relativă a aerului şi etilena care e pompată din butelii prin conducte sunt dozate de computer în fiecare moment, pe parcursul celor 3-7 zile cât durează procesul de maturare.

În funcţie de programul de „coacere” ales, bananele ies din camerele de gazare mai galbene sau mai verzi, explică importatorul turc Deniz Deletioglu: „Există şapte grade de maturare a bananelor, notate cu numere de la unu la şapte:
- stadiul 1: bananele au o culoare verde închis,
- stadiul 2: bananele capătă o nuanţă verde deschis,
- stadiul 3: coaja fructului e mai mult verde decât galbenă,
- stadiul 4: fructul e mai mult galben decât verde,
- stadiul 5: doar vârful şi codiţa bananei mai sunt verzi,
- stadiul 6: banana e complet galbenă,
- stadiul 7: pe fructul galben încep să apară mici pete maronii”.

Numerotarea cu cifre a gradului de coacere a bananelor uşurează comunicarea cu hypermarketurile, ce dau telefon şi cer: „Vineri vrem să ne trimiteţi 800 de cutii cu banane numărul patru”. De obicei, bananele cu indicativele 2 şi 3 se comandă atunci când retailerul trebuie să le transporte pe distanţe lungi, în timp ce bananele coapte, de tipurile 5 sau 6, se comandă îndeosebi în preajma sărbătorilor de iarnă, când vânzările cresc masiv şi fructele n-apucă să zăbovească în depozit mai mult de o zi.

Omul imită natura – Etilena este un hormon natural omniprezent în lumea vegetală care determină coacerea fructelor. Dacă în natură fructele îşi produc singure etilena, în „camerele artificiale de maturare”, bananele amorţite de temperaturile scăzute din frigidere au nevoie să fie gazate cu etilenă timp de o zi ca să-şi vină în fire. Bananele inspiră hormonul, care le gâdilă la metabolism, stimulând-le să-şi „fabrice” singure restul de gaz. Instalaţiile care în prima zi pompau etilenă din butelii în „camera de maturare”, în următoarele 4-5 zile sunt folosite la evacuarea excesului de gaz produs de banane, ca să ţină coacerea fructelor sub control.

Chimia bananei ne-o explică prof.universitar Chira Adrian, specialist în procesarea fructelor la Universitatatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară Bucureşti: „Banana, ca orice fruct, după recoltare continua sa fie un organism viu care respiră, transpiră şi în care au loc o serie de procese biochimice şi fiziologice. La un moment dat în decursul coacerii lor, bananele încep să producă etilena, un hormon al maturării. Aceasta grăbeşte procesele metabolice, precum îndulcirea bananei, pentru că atunci când e verde, banana conţine amidon şi are gustul asemănător cartofului. Însă ca urmare a unor reacţii enzimatice, declanşate de etilenă, amidonul se transformă în zaharuri solubile care dau gustul dulce.

Compromisul necesar: Cu toate că cel puţin teoretic procesul de maturare artificială a bananelor imită coacerea naturală, în realitate: „Faptul că bananele sunt culese înainte de vreme şi grăbirea proceselor biologice şi biochimice din timpul maturării artificiale pe undeva denaturează caracteristicile fructului. Se pierde aroma specifică şi gustul nu va fi niciodată acelaşi ca la o banană culeasă din pom atunci când e coaptă. Inclusiv ca aspect, bananele maturate în mod natural au un luciu caracteristic datorat stratului de ceară secretat de fruct, pe când la coacerea forţată, bananele nu capătă luciu, ci au o tentă mată”.

Deşi fiecare român mănâncă în medie în jur de 3 kilograme de banane pe an: „Noi, românii, nu ştim care este gustul unei banane coapte cu adevărat, cu excepţia acelora dintre noi care s-au deplasat în ţările sursă precum Ecuador, India ori statele africane şi au gustat banane culese cu mâna lor din pom”. Coacerea bananelor verzi în „camerele de gazare” e însă un compromis care merită, e convins profesorul Chira, deoarece altfel nu le-am mai avea pe masă deloc, deoarece un fruct recoltat de pe planta de origine la maturitate şi-ar pierde valoarea comercială în numai patru zile, faţă de câteva săptămâni, cât îi ia unui lot de banane din Ecuador să străbată oceanul şi să acosteze la Constanţa, în port.

Sursa: informal.ro

Night Watcher
     

Avertismente :  Mesaje : 709

Sus In jos

O FOSILĂ VIE

Mesaj Scris de Night Watcher la data de Mier Aug 17, 2011 9:38 am

A fost descoperită "O FOSILĂ VIE", imaginea unei lumi dispărute acum 200 de milioane de ani !

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea aceasta imagine]

O nouă specie de anghilă, descoperită în apropierea unei insule din arhipelagul Palau (Pacific), se dovedeşte o adevărată "fosilă vie", foarte asemănătoare cu primele anghile care au trăit acum 200 milioane de ani, arată un studiu publicat miercuri şi citat de AFP.

Anghila a fost descoperită anul trecut, la 35 m adâncime, într-o peşteră submarină. Este un peştişor maro care are foarte puţine trăsături anatomice asemănătoare cu anghilele contemporane, din care există 819 specii, grupate în 19 familii. Peştele prezintă însă asemănări - cap mare, corp scurt, dungi pe înotătoarea caudală - cu anghilele primitive care au trăit la începutul erei mezozoice, când pe Pământ domneau dinozaurii.

Descoperirea a fost considerată atât de importantă, încât anghila, nu numai că a fost desemnată specie distinctă, Protoanguilla palau, dar a fost clasificată ca unic reprezentant al unei familii taxonomice, Protoanguillidae.

Opt exemplare de Protoanguilla palau, având între 6 şi 9 cm lungime, au fost capturate în martie 2010 de o echipă de la Institutul şi Muzeul de istorie naturală Chiba din Japonia. Analizarea ADN-ului lor a permis plasarea acestor peşti în istoria genetică a anghilelor.

Termenul 'fosilă vie', folosit de Charles Darwin în cartea sa 'Originea speciilor', este utilizat pentru a descrie specii ce au supravieţuit milioane de ani, exploatând nişe ecologice stabile, care le-au făcut să evolueze foarte puţin.

Studiul este publicat în revista ştiinţifică britanică "Proceedings of the Royal Society B.", încheie AFP.

Night Watcher
     

Avertismente :  Mesaje : 709

Sus In jos

Re: Curiozitati...stiati ca?

Mesaj Scris de Aragorn la data de Joi Aug 18, 2011 6:56 am

Liliacul-vampir: secretele unui prădător nocturn

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea aceasta imagine]

În urmă cu câteva zile, Centrul pentru Controlul şi prevenirea Bolilor din SUA a anunţat o tristă premieră: primul om care a murit în SUA, ca urmare a muşcării de către un liliac-vampir. Imediat, oamenii au început să se agite şi toate spaimele ancestrale legate de poveşti cu vampiri, precum şi prejudecăţile vechi de secole împotriva liliecilor au ieşit la suprafaţă.

Spoiler:
Cât de îndreptăţite sunt aceste temeri?

Printre animalele cele mai nedreptăţite, care suferă cel mai mult de pe urma ignoranţei, a prejudecăţilor, a superstiţiilor oamenilor, liliecii ocupă un loc fruntaş. Ceea ce ştiu mulţi despre lilieci sunt nişte informaţii eronate, un amestec de superstiţii şi idei preconcepute, totul pe fondul unei atitudini de teamă, silă şi (totuşi) fascinaţie.
Între cele mai superficiale abordări ale subiectului, se află vestita credinţă despre "liliecii care sug sânge". În termenii acestei convingeri, orice liliac e, prin definiţie, un vampir. Iar această generalizare stă la originea unor confuzii cărora le cad victimă liliecii - nişte biete făpturi nevinovate, în fond.
E momentul să clarificăm nişte lucruri, deoarece liliecii, luaţi în general, nu numai că nu sunt creaturile malefice pe care ni le imaginăm noi, ci dimpotrivă, cei mai mulţi dintre ei sunt importanţi în sensul pozitiv, sunt "animale folositoare", cum spunem noi adesea, luaţi de valul gîndirii noastre antropocentriste.
Liliecii constituie un grup foarte numeros de mamifere: există în lume peste 1.200 de specii, reprezentând o cincime din numărul mamiferelor cunoscute.
70% dintre lilieci sunt insectivori, mâncând numai şi numai insecte, pe care le vânează în zbor sau le prind de pe sol ori de pe frunze. Cum insectele sunt, de multe ori, dăunătoare, având şi un ritm susţinut de reproducere, lumea ar deveni a lor în scurt timp, dacă n-ar exista animale precum liliecii, care să ţină populaţiile de insecte sub control. (Ca o tristă ironie, mult mai mulţi oameni au de suferit de pe urma insectelor, care transmit numeroase boli, decît de pe urma liliecilor. Noroc cu liliecii, care le mai răresc.)
Dintre celelalte specii, multe sunt frugivore (cum e şi vulpea zburătoare din poza de mai jos); se hrănesc cu fructe, adică, şi contribuie la răspândirea plantelor respective. Peste 150 de specii de plante depind de aceşti lilieci pentru a se înmulţi.

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea aceasta imagine]

Rămâne, aşadar, un mic număr de specii de lilieci cu obiceiuri alimentare mai puţin comune; astfel:
Câteva specii se hrănesc cu nectar şi au evoluat adaptându-se la acest mod de hrănire: au un bot alungit şi o limbă lungă şi extensibilă, cu ajutorul căreia culeg lichidul dulce din flori. Aceşti lilieci joacă un rol important în polenizarea speciilor de plante cu al căror nectar se hrănesc.
Există şi specii carnivore; astfel, sunt câteva specii de lilieci-pescari (videoclipul de mai jos), care se hrănesc cu peşti şi crustacee (unii dintre ei au o dietă mai amestecată, mâncând şi insecte). Aceşti lilieci folosesc ecolocaţia pentru a detecta vălurelele făcute la suprafaţa apei de către peşti. Au picioare mari, cu gheare puternice, cu ajutorul cărora îşi "pescuiesc" prada. Alţi câţiva lilieci vânează broaşte, şopârle, mici păsări sau chiar alţi lilieci.
Şi, în fine, există un număr foarte mic de specii de lilieci - în prezent sunt cunoscute trei - care sunt hematofage, adică se hrănesc cu sânge: faimoşii lilieci-vampiri! (Aţi reţinut: 3 specii hematofage, din peste 1.200 de specii de lilieci, câte există în total.)

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Liliecii-vampiri trăiesc în America de Sud şi în partea meridională a Americii de Nord, în sudul Mexicului. Ele reprezintă singurele specii de mamifere parazite cunoscute.
Două dintre aceste specii, Diphylla ecaudata - liliacul-vampir cu picioare păroase (da, ştiu că sună caraghios) - şi liliacul-vampir cu aripi albe (Diaemus youngi), preferă, spun specialiştii care le-au studiat, sângele păsărilor.
Specia care consumă sângele mamiferelor - şi care atacă, ocazional, şi omul - este liliacul-vampir comun, Desmodus rotundus. El e cel care a dat naştere "personajului" poveştilor de groază despre liliecii care sug sângele oamenilor.

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea aceasta imagine]

Precizare importantă: oamenii nu mor din cauza pierderii de sânge. Deşi saliva liliacului vampir conţine substanţe anticoagulante (mai toate creaturile hematofage, vertebrate sau nevertebrate, prezintă această adaptare) care fac ca hemoragia să se prelungească şi după ce liliacul s-a săturat şi a plecat, plaga muşcăturii e mică, aşa că pierderea de sânge nu e atât de mare încât să provoace moartea.
Moartea survine, eventual, mult mai târziu, după câteva săptămâni, iar cauza este cu totul alta decât hemoragia, şi anume, infecţia cu virusul turbării. Vampirii comuni pot fi purtători ai acestui agent patogen, iar contactul salivei cu sângele victimei duce la contaminare.
Aceasta a fost şi cauza morţii tânărului de 19 ani, despre care am vorbit la începutul articolului. Spaima colectivă a americanilor nu era chiar nejustificată, dată fiind gravitatea bolii, însă mulţi dintre ei nu cunoşteau o informaţie esenţială: liliacul-vampir comun nu trăieşte în SUA.
Până în prezent, nu a fost capturat nici un exemplar al aceste specii în Statele Unite: din tot ceea ce se ştie până acum, limita nordică a arealului speciei se află în Mexic, la cîteva sute de kilometri de graniţa acestuia cu SUA. Tânărul care a decedat fusese muşcat în Mexic, undeva în statul Michoacan, aflat în partea de sud-vest a ţării, şi a murit câteva săptămâni mai tîrziu, de rabie, în timpul unei călătorii în SUA.
Totuşi, americanii se tem că, odată cu încălzirea globală a climei, liliacul-vampir şi-ar putea extinde arealul spre nord, ajungând astfel să facă parte din fauna SUA.
Rabia (turbarea) este o boală infecţioasă transmisă ocazional la om prin contactul cu diferite mamifere purtătoare. Vulpile, lupii, felinele sălbatice, câinii sunt adesea rezervoare de rabie, dar virusul poate fi întâlnit şi la multe alte mamifere, inclusiv la lilieci, şi nu doar la cei hematofagi (vampiri).
La om, este transmis, cel mai adesea, prin muşcătură; la nivel mondial, 97% dintre cazuri se datorează muşcării de către câini turbaţi. Aproximativ 55.000 de persoane mor anual, în lume (majoritatea în Africa şi Asia) ca urmare a infectării cu virusul rabic. Un număr foarte mic de cazuri se datorează muşcării de către liliecii-vampiri.
Virusul rabic migrează, de-a lungul nervilor periferici, către sistemul nervos central, atacând creierul şi producând aproape invariabil moartea, în cazul în care nu s-a administrat vaccinul anti-rabic curând după ce omul a fost muşcat.


Portretul unui mic vampir

Liliacul-vampir comun are cca. 9 cm lungime, o anvergură a aripilor de 18 şi cântăreşte cca. 60 grame. Dacă mulţi lilieci, adaptându-se la zbor, şi-au pierdut abilitattea de a se deplasa pe sol, vampirul comun e una dintre puţinele specii capabile să meargă pe sol, ceea ce îl ajută să se apropie de victimele sale.
E o specie adaptabilă, care, deşi preferă clima caldă şi umedă, poate trăi totuşi, într-o varietate de climate şi ecosisteme, de la păduri tropicale şi câmpii, până la regiuni muntoase şi zone deşertice.

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea aceasta imagine]

Se hrăneşte în special cu sângele animalelor domestice - vite, porci, cai - , atacând doar uneori omul, atunci când găseşte o ocazie prea bună pentru a fi neglijată. Însă atacurile asupra oamenilor sunt rare, comparativ cu cele asupra animalelor - pentru vampirul comun, e mult mai simplu să atace nişte vite care dorm în număr mare afară, adunate într-un ţarc. Probabil din acelaşi motiv, au ajuns să le prefere pe acestea în locul unor animale sălbatice sud-americane, precum tapirii.

Incursiunile după hrană au loc noaptea. Un liliac-vampir se hrăneşte, de obicei, din aceeaşi pradă, timp de mai multe nopţi la rând, marcându-şi victima cu urină, pentru a o putea localiza şi în noaptea următoare. Se aplică, de asemenea, principiul "fiecare cu victima lui:" un liliac care "şi-a însuşit" o vacă sau un cal nu lasă alţi lilieci să muşte şi e din acelaşi animal. Rareori pot fi văzuţi doi vampiri hrănindu-se din aceeaşi gazdă şi, de obicei, sunt mama şi puiul.
Vampirul alege un loc de pe flancul, gâtul sau crupa animalului şi face o mică incizie cu dinţii săi foarte ascuţiţi. Sângele este împiedicat să se închege, datorită unor compuşi anticoagulanţi din salivă. Liliacul linge sângele care se prelinge din rană, hrănindu-se, astfel, uneori câte 30 de minute în şir, până când, ajunge, efectiv, atât de îmbuibat, încât este incapabil să zboare. Atunci ia o pauză şi aşteaptă ca organismul său să proceseze sângele (ceea ce se întâmplă rapid, mai ales datorită rinichilor, care elimină repede apa) ,astfel încât să îşi poată lua zborul spre adăpost.
Compuşii anticoagulanţi din saliva vampirului comun au intrat, recent, în atenţia oamenilor de ştiinţă; o substanţă numită desmoteplază, extrasă din saliva speciei cu pricina, este în curs de testare, spre a fi utilizată în tratamentul pacienţilor care au suferit un accident vascular cerebral, deoarece s-a dovedit că îmbunătăţeşte fluxul sanguin la nivelul creierului.

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea aceasta imagine]

Numai 0,5 % dintre aceşti lilieci sunt purtători ai virusului rabic; există, deci, un pericol rmic, dar real de a-l transmite nimalelor sau oamenilor muşcaţi. Însă vampirul comun e considerat un dăunător mai puţin din cauza acestui pericol, cât din cauza faptului că vitele muşcate noapte de noapte slăbesc şi se anemiază, ceea ce, în condiţiile creşterii lor în scopuri economice, se traduce printr-o scădere a producţiei.

Noi şi liliecii "noştri"

În Europa nu există lilieci-vampiri. În România, trăiesc aproximativ 30 de specii de lilieci şi toate sunt insectivore.
De reţinut, totuşi: virusul rabic a fost detectat la mai multe specii de lilieci, nu doar la liliecii-vampiri. Ca să ajungem şi la situaţia noastră, specifică şi locală: specii insectivore din Europa, care n-au, de obicei, nici o treabă cu omul şi sângele lui, pot să transmită, totuşi, virusul turbării, de obicei dacă muşcă accidental o persoană.
Astfel de incidente se petrec, în general, atunci când un om încearcă să pună mâna pe un liliac; biata creatură se apără cum poate de omul mult mai mare decât ea, pe care îl percepe ca pe un agresor.

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea aceasta imagine]

Cercetări mai noi arată că e posibilă contaminarea şi pe calea aerului, în cazul în care oamenii trăiesc în aceleşi spaţii ca liliecii (ceea ce se mai întâmplă, de pildă, în cazul persoanelor fără adăpost, care se pripăşesc în clădiri abandonate, unde s-au instalat şi lilieci.)
Altfel, oamenii nu prea au contact cu aceste mamifere. Iar povestea cu liliecii care ţi se încurcă în păr e doar poveste. (Cunoaşteţi pe cineva căruia chiar i s-a întâmplat?) Liliecii insectivori din Europa folosesc, în zbor, ecolocaţia pentru a localiza atât prăzile, cât şi obstacolele; dacă reuşesc ei să detecteze o gâză aflată în mişcare, cum credeţi că n-ar "observa" capul unui om?
Concluzie: evitaţi să puneţi mâna pe lilieci - chiar dacă găsiţi vreunul căzut pe jos - şi să "locuiţi" împreună cu ei (presupun că nu e cazul) şi n-o să aveţi probleme.
Lăsaţi-i în pace, să-şi facă treaba pentru care au fost creaţi de natură, fugărind insectele prin aer şi mâncând un număr imens dintre acestea, care, altfel, ne-ar mânca nouă urechile. Liliecii chiar nu merită proasta reputaţie pe care au căpătat-o; numai ignoranţa oarbă îi poate face pe oameni să-i deteste şi să-i omoare pe capete, aşa cum se întâmplă şi la noi, şi la alţii de prin Europa.
E vremea să depăşim ideile absurde legate de lilieci - fie ele superstiţii vechi sau legende urbane mai noi - şi să vedem în ei ceea ce sunt: făpturi cu un rost însemnat în echilibrul lumii.

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea aceasta imagine]

Sursa: descopera.ro

Aragorn
     

Avertismente :  Mesaje : 13625

http://spiruharet-mv.forumulmeu.ro

Sus In jos

Re: Curiozitati...stiati ca?

Mesaj Scris de Aragorn la data de Joi Aug 18, 2011 7:02 am

Bacteriile modificate genetic – „fabricile” de combustibil ale viitorului

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea aceasta imagine]

O bacterie modificată genetic ar putea transforma butanolul într-un biocombustibil atât de ieftin, încât să intre în competiţie cu etanolul. Intervenind într-un proces metabolic foarte eficient, cercetătorii de la Universitatea Rice, SUA, au modificat o tulpină de E.coli astfel încât aceasta să transforme zaharurile în butanol de zece ori mai eficient decât orice alt organism asemănător.

Spoiler:
Butanolul, care este fabricat în mod obişnuit prin fermentarea zaharurilor, produce mai multă energie pe unitatea de volum decât etanolul şi, spre deosebire de acesta, poate fi transportat prin conductele de petrol existente.
Numeroase companii încearcă să comercializeze în prezent biobutanol, incluzând unele care caută să adapteze instalaţiile de producere a etanolului. Cu toate acestea, bacteriile folosite în mod obişnuit pentru producerea butanolului nu îl tolerează foarte bine, astfel încât se pot produce doar cantităţi mici de butanol.
Dacă în urma procesului de fermentaţie se obţine entanol cu un randament de peste 10%, butanolul se obţine în cantitaţi mult mai mici: 1-2%, susţine Jonathan Mielenez, un specialist de la Laboratorul Naţional Oak Ridge, SUA.
Noua E.coli produsă la Universitatea Rice acţionează însă mai repede decât alte microorganisme producătoare de combustibili şi produce de cinci până la zece ori mai mult combustibil din aceeaşi cantitatea de zaharuri. Asta înseamnă că are nevoie de mai puţină materie primă şi poate fi cultivată în recipiente mai mici, costurile fiind astfel mai scăzute.
Ramon Gonzalez, chimist şi inginer în biologia moleculară, susţine că numeroase companii şi-au arătat interesul faţă de această tehnologie şi speră să o vadă pe piaţă în următorii trei ani.
Cobalt Biofuels, o companie cu sediul în Montainview, California, a utilizat bacterii din genul Clostridium pentru a descompune materia vegetală şi a transforma zaharurile într-un amestec de butanol, acetonă şi etanol.
Gevo, o companie din Englewood, Colorado, lucrează cu bacteria E.coli, modificată astfel încât anumiţi produşi celulari, în mod obişnuit folosiţi de celulă pentru sintetizarea aminoacizilor, să fie utilizaţi pentru a produce alcool.
Gonzalez a prezentat, împreună cu colegii, săi noua lor abordare şi a publicat documentul în jurnalul online Nature.
Cercetătorii au exploatat o cale prin care microorganismele descompun acizii graşi pentru a genera energie. Ei au modificat aproximativ o duzină de gene ale bacteriei E.coli pentru a inversa procesul beta-oxidării, astfel încât bacteria să producă acizi graşi.
Metoda este mai eficientă deoarece adaugă doi atomi de carbon dintr-o dată, în loc să adauge doar câte unul, pentru a se forma molecule de hidrocarburi, printr-un mecanism care nu necesită energie.
Prin manipularea selectivă a genelor, cercetătorii pot "programa" microbii pentru a sintetiza diferite alte substanţe chimice şi combustibili. Astfel, în plus faţă de butanol, bacteria poate produce diverşi acizi graşi utili, în loc ca aceştia să fie obţinuţi din grăsimi animale şi vegetale.
Deoarece beta-oxidarea este întâlnită la aproximativ toate organismele, aceste mecanism ar putea fi modificat şi în cazul unor drojdii sau alge, fapt ce va veni în ajutorul multor companii care doresc să adopte această tehnologie, susţine Gonzalez. El studiază modificarea diferitelor organisme cu scopul de a face procesul mai ieftin şi mai eficient. Drojdia, de exemplu, este mai tolerantă faţă de butanol şi etanol, însă E.coli creşte mai repede.
Cu toate acestea, toate procesele de creare a biobutanolului se confruntă cu o mare dificultate: în cele din urmă, va fi necesar să se treacă de la utilizarea unor plante precum porumbul, trestia de zahăr, sfecla de zahăr (cu conţinut mare de zaharuri) la folosirea biomasei celulozice, a cărei transformare în combustibili este mai costisitoare.

Sursa: Technology Review

Grăsimea de aligator ar putea fi folosită drept biocombustibil

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea aceasta imagine]

Oamenii de ştiinţă se tem că folosirea biocombustibilor de origine vegetală, precum cele din soia sau porumb, duce la creşterea preţurilor alimentelor. De aceea, aceştia au venit cu o soluţie inedită: folosirea grăsimii de aligator ca materie primă pentru producerea de biocombustibili.

Spoiler:
Un studiu publicat în jurnalul Industrial & Engineering Chemistry Research arată că în Statele Unite, mare parte din cele 700 de milioane de galoane de biocombustibil sunt produse din ulei de soia.
Cercetătorii au încercat să identifice mai multe surse de materie primă pentru producerea de biocombustibili care să nu implice folosirea produselor ce constituie o sursă de hrană. Printre posibilele materii prime se numără uleiul folosit de restaurantele fast-food, deşeurile umane şi chiar grăsimea de aligator.
De ce au luat în calcul oamenii de ştiinţă grăsimea de aligator ca potenţială sursă de materie primă pentru biocombustibili? În SUA, carnea de aligator este o delicatesă, iar procesarea acesteia produce anual 6.800.000 de kilograme de grăsime, pe care companiile o aruncă la gunoi.
Oamenii de ştiinţă au demonstrat că uleiul extras din grăsimea de aligator poate fi transformat în biocombustibil, acesta fiind similar în compoziţie cu biocombustibilul obţinut din soia.
Rămâne de văzut dacă propunerea acestora va fi luată în calcul de industria producătoare de biocombustibili.

Sursa: Eurekalert

Aragorn
     

Avertismente :  Mesaje : 13625

http://spiruharet-mv.forumulmeu.ro

Sus In jos

Re: Curiozitati...stiati ca?

Mesaj Scris de Aragorn la data de Joi Aug 18, 2011 7:06 am

Dispar delfinii Irrawaddy: mai trăiesc doar 85 de exemplare!

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea aceasta imagine]

Populaţia de delfini Irrawaddy din râul Mekong prezintă un mare risc de dispariţie, anunţă organizaţia WWF, estimându-se că mai există doar 85 de exemplare în viaţă. Prinderea delfinilor în plasele de pescuit şi mortalitatea ridicată în rândul puilor fac foarte probabilă extincţia acestei specii.
Uneltele de pescuit, în special năvodul, dar şi metodele ilegale de pescuit, care implică exploziile, otrava şi electricitatea, au contribuit la declinul populaţiei de delfini, sugerează un studiu realizat între 2007 şi 2010.
"Dovezile demonstrează că foarte puţine animale ajung la maturitate, iar delfinii bătrâni care mor nu pot fi înlocuiţi", susţine Li Lifeng, directorul programului WWF dedicat conservării faunei din râuri.
Delfinii Irrawaddy trăiesc într-o porţiune de 190 de kilometri a râului Mekong, între Kratie, Cambodgia şi cascada Khone, care se află la graniţa cu Laos.
Cercetările demonstrează că populaţia de delfini ce trăieşte bazinul de apă format la graniţa dintre Cambodgia şi Laos este extrem de redusă, numărând doar şapte sau opt indivizi, în ciuda faptului că delfinii Irrawaddy sunt protejaţi prin lege în ambele ţări.
WWF cere Cambodgiei să stabilească un cadru juridic clar pentru protecţia delfinilor, inclusiv măsuri de interzicere a năvoadelor folosite de pescarii din zonă, care duc la moartea a multor delfini.
Pe vremuri, aceşti delfini se găseau în întreaga deltă a fluviului Mekong din Vietnam, până în Tonle Sap în Cambodgia şi în afluenţii din Laos ai acestui fluviu. Cu timpul au dispărut, fiind împuşcaţi de către soldaţi, care îi vânau pentru uleiul preţios ce se putea obţine din trupul acestora.
În prezent, aceşti delfini se mai găsesc doar în zonele de coastă a Asiei de sud şi de sud-est şi în trei râuri: Mekong, Ayeyarwady din Burma şi Mahakam din Borneo.

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Sursa: The Guardian

Aragorn
     

Avertismente :  Mesaje : 13625

http://spiruharet-mv.forumulmeu.ro

Sus In jos

Re: Curiozitati...stiati ca?

Mesaj Scris de Aragorn la data de Joi Aug 18, 2011 7:09 am

Luna este mai tânără decât se credea până acum

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea aceasta imagine]

Satelitul natural al Pământului, Luna, s-a format mai târziu decât se credea până acum, conform unui nou studiu publicat de o echipă de cercetători americani
Principala teorie privind originea Lunii susţine că aceasta s-a format în urma unui impact masiv între un obiect cosmic de dimensiunile unei planete şi planeta Pământ (aflată încă în starea de formare). Energia acestui impact a fost suficient de puternică încât Luna s-a format din materialul topit aruncat în spaţiu. Pe măsură ce Luna s-a răcit, această magmă s-a solidificat în mai multe componente minerale.
O analiză a unor roci lunare despre care se crede că au ca sursă magma din care s-a format satelitul Terrei a permis oamenilor de ştiinţă să ofere o nouă estimare a vârstei Lunii.
Conform acestei teorii privind formarea Lunii, un tip de rocă intitulată "anortosit ferroan" (FAN) este cel mai vechi tip de rocă din crusta satelitului planetei noastre. Până acum, oamenii de ştiinţă nu au reuşit să dateze cu succes acest tip de rocă. Acum, o echipă formată din oameni de ştiinţă de la Unviersitatea din Copenhaga, Universitatea Carnegie din SUA şi de la Laboratorul Naţional Lawrence Lviermore din SUA a reuşit să folosească noi tehnici de datare pentru a determina vârsta unei roci de tip FAN.
Echipa de cercetători a analizat izotopii de plumb şi de neodimiu din această rocă, aflând astfel că vechimea acesteia este de 4.36 miliarde de ani. Până acum, oamenii de ştiinţă credeau că Luna este aproximativ la fel de "bătrână" ca sistemul nostru solar, adică că are o vârstă de 4.568 miliarde de ani.
Noua vârstă estimată pentru satelitul natural al Pământului este similară cu cea a celor mai vechi minerale terestre descoperite până acum (zirconiul din vestul Australiei), sugerând că elementele cele mai vechi ale crustelor terestre şi lunare s-au format în acelaşi timp, imediat după impactul gigant.
"Vârsta extraordinar de tânără a acestor roci lunare arată că fie Luna s-a solidificat mult mai târziu decât se credea până acum, sau că trebuie să modificăm tot ceea ce credeam că am înţeles până acum despre istoria geochimică a Lunii", susţine unul dintre cercetătorii care au efectuat acest studiu.

Sursa: Eurekalert

Aragorn
     

Avertismente :  Mesaje : 13625

http://spiruharet-mv.forumulmeu.ro

Sus In jos

Conspiratii: Scufundarea Titanicului si iezuitii

Mesaj Scris de Night Watcher la data de Joi Aug 18, 2011 8:07 am

Conspiratii: Scufundarea Titanicului si iezuitii

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea aceasta imagine]

Când ne gândim la evenimente ce au apărut în istorie de-a lungul ultimilor 100 sau 200 de ani, există cu siguranţă unele care au produs mari emoţii şi consternare în rândul opiniei publice. Unul din aceste evenimente ar fi scufundarea vasului Titanic, ce a avut loc în anul 1912.
Considerată a fi de mulţi una dintre cele mai mari tragedii a secolului al XX-lea, scufundarea vasului Titanic îşi are originea în.iezuiţi! Vă vine a crede sau nu, vasul Titanic nu s-a scufundat dintr-o eroare de pilotaj, aşa cum toţi ştim această poveste, ci este urmarea unei conspiraţii puse la cale de iezuiţi. De ce au făcut-o? Citiţi în întregime acest articol.

Iezuiţii, împreună cu marile familii Rotschild, Morgan şi Rockefeller, pun la cale crearea lui Federal Reserve Bank

Începând cu anii 1830, SUA nu deţinea o bancă centrală, aşa cum aveau alte ţări europene. Iezuiţii (societatea secretă şi ocultă a Vaticanului) îşi doreau foarte mult o bancă centrală şi în America, cu ajutorul căreia să poată manipula banii în întreaga lume financiară.
În 1910, şase oameni s-au întâlnit pe Insula Jekyll (SUA) pentru a pune bazele unei bănci centrale a Statelor Unite, bancă pe care ei au numit-o Federal Reserve Bank. Aceşti oameni erau: Nelson Aldrich şi Frank Vanderlip, ambii reprezentând imperiul financiar a lui Rockefeller; Henry Davison, Charles Norton şi Benjamin Strong, ce-l reprezenta pe J.P. Morgan; şi Paul Warburg, ce era emisarul dinastiei bancare Rothschild din Europa. Se pare că familia Rothschild erau agenţii bancari ai iezuiţilor, deţinând astfel cheia bogăţiei Bisericii Romano-Catolice.

Interesantă e relaţia dintre cele trei familii atotputernice. Familia Morgan era apropiată de familia Rothschild, şi asta de când firma londoneză a Morganilor a fost salvată de la ruina financiară de către Banca Angliei în anul 1857. Dar Banca Anglliei se ştie că în acea perioadă era sub influenţa familiei Rothschild. După aceea, Morgan a fost în toată perioadă ca "agent financiar" a familiei Rothschild. În schimb, Rockefeller şi cu Morgan erau mari competitori; dar, în final, au ajuns să lucreze împreună creând un cartel naţional bancar, denumit Federal Reserve.
Familiile Rothschild, Morgan şi Rockefeller erau în schimb "infiltrate" de iezuiţi, aşa că ele serveau interesele Ordinului Iezuiţilor. Unii ar putea să conteste asocierea între o familie de evrei (cum e Rothschild) cu un ordin creştin (cum sunt iezuiţii). Vreau doar să le reamintesc faptul că atunci când există bani şi dorinţa pentru putere, diferenţele religioase dispar instantaneu.
J.P. Morgan, proprietroprietarul vasului Titanic

Titanicul, proprietatea familiei Morgan

Să revenim însă la Titanic. Construcţia navei a început în anul 1909 la şantierul naval din Belfast (Irlanda de Nord). Belfast-ul era un port protestant şi se ştie aversiunea iezuiţilor faţă de protestanţi. Cui aparţinea Titanicul? Celebra navă era construită la comanda societăţii White Star Line, companie care era controlată de.familia Morgan. De altfel, Titanicul a fost construit la ordinul dat de iezuiţi lui J.P. Morgan.

"Cine nu e cu noi, va muri înecat în largul mării."

Această navă "rezistentă" ar putea servi ca "navă a morţii" celor care s-ar fi opus planurilor iezuiţilor de a crea Federal Reserve. Existau în acele timpuri o serie de oameni bogaţi şi puternici care ar fi putut bloca crearea lui Federal Reserve; de aceea, era necesar ca puterea şi bogăţiile lor să le fie luate din mâinile lor. Ei ar fi trebuit să fie distruşi prin mijloace pe care nimeni să nu le suspecteze vreodată c-ar fi vorba de nişte crime. Nimeni n-ar fi trebuit să-i suspecteze vreodată pe iezuiţi. Aşa că Titanicul era vehiculul perfect pentru uciderea celor care se împotriveau creării lui Federal Reserve.
Pentru a îndepărta orice suspiciune, pe vasul Titanic au fost invitaţi să călătorească mulţi irlandezi, francezi şi italieni, toţi de religie romano-catolică. Dar oameni care puteau fi uşor de lepădat. La fel, şi mulţi protestanţi s-au îmbarcat pe celebrul vas. Dar nu aceştia erau ţinta iezuiţilor, ci oamenii cei bogaţi şi puternici de care iezuiţii doreau să scape.

John Jacob Astor

Trei mari bogătaşi se aflau pe vasul Titanic
Cine credeţi că se aflau pe nava Titanic? Trei dintre cei mai bogaţi şi mai importanţi oameni ai momentului: Benjamin Guggenheim, Isador Strauss şi John Jacob Astor. Benjamin Guggenheim (1865-1912) a fost un mare om de afaceri american; Isador Strauss (1845-1912), proprietarul celebrelor magazine Macy, iar John Jacob Astor (1864-1912) era probabil cel mai bogat om al timpurilor sale. Averile lor cumulate, în banii actuali, erau de circa 11 miliarde de dolari.
Toţi aceşti trei oameni au fost încurajaţi să mergă pe Titanic, "palatul plutitor". Dar ei trebuiau să fie ucişi în această călătorie marină, pentru că iezuiţii ştiau că toţi trei s-ar folosi de bogăţia şi de influenţa lor pentru a se opune creării lui Federal Reserve Bank.

Edward Smith, căpitanul vasului Titanic, era iezuit

Căpitanul vasului Titanic era Edward Smith. Acesta a colindat apele Atlanticului de Nord timp de 26 de ani şi era la vremea aceea cel mai experimentat pilot naval al rutelor din America de Nord. Dar, el lucra de mulţi ani pentru J.P..Morgan. De fapt, Edward Smith era un "ajutor de preot iezuit". Nu era propriu-zis preot, ci îl ajuta pe acesta în slujbele de la biserică. Edward Smith a servit cu abnegaţie Ordinul Iezuiţilor.

Edward Smith, capitanul vasului Titanic

Căpitanul primeşte indicaţii de la superiorul său iezuit ce să facă cu nava Titanic
Într-un film documentar realizat în 1986 de National Geographic şi intitulat "Secretele Titanicului" apar dezvăluite multe lucruri interesante. Unul din acestea s-ar referi la faptul că, atunci când Titanicul a părăsit sudul Angliei pe 10 aprilie 1912, Francis Browne, un episcop iezuit, s-a îmbarcat la bordul lui "Titanic". Acesta era cel mai puternic iezuit din Irlanda şi răspundea direct generalului Ordinului Iezuiţilor din Roma. Iată ce se spune în filmul documentar:
"Un preot, pe nume părintele Francis Browne, a surprins aceste instantanee ale pasagerilor vasului, mulţi dintre ei aflaţi într-un voiaj către eternitate. Următoarea zi, Titanicul face ultima oprire la Queenstown (Irlanda). Aici, mulţi imigranţi irlandezi se îmbarcă pentru a se îndrepta spre noile lor case din America. Şi, din fericire, părintele Browne se dă jos din Titanic. El îi face o ultimă fotografie căpitanului Smith care coboară de pe puntea vasului".
Iată deci complotul iezuit: părintele Francis Browne se îmbarcă pe Titanic, fotografiază victimele, îi transmite indicaţii căpitanului vasului, amintindu-i de jurământul său ca iezuit, şi apoi, a doua zi dimineaţă, părăseşte nava.

Ordinul iezuit: "Scufundă Titanicul!"

Probabil că Browne i-a spus căpitanului Edward Smith ce să facă în apele Oceanului Atlantic. Iezuitul general i-a povestit lui Francis Browne ce se va întâmpla, iar acesta i-a relatat căpitanului Smith restul poveştii. Nu cred că am exagera prea mult dacă am spune că lui Edward Smith i s-a dat ordinul de a scufunda Titanicul. Iar căpitanul a făcut exact ce i s-a cerut.

Iezuiţii cred că sunt îndreptăţiţi să execute crime în numele lui Dumnezeu

Pentru cei care nu cunosc prea bine filozofia iezuiţilor, dăm citire din cartea lui W. C. Brownlee, - "Instrucţiunile secrete ale iezuiţilor":
"Prin 'ordinul lui Dumnezeu', Iezuitul general este îndreptăţit să omoare pe cei inocenţi, să jefuiască, să execute toate neorânduirile, şi asta pentru că Papa este 'Domnul vieţii şi al morţii' şi al tuturor lucrurilor".
Mai jos, un fragment din cartea lui G.B. Nicolini - "Istoria iezuiţilor":
"Nu există în istoria umanităţii vreo organizaţie care să rămână timp de peste 300 de ani nealterată de schimbările societăţii şi care să nu exercite o influenţă atât de mare asupra destinului omenirii (.) 'Scopul scuză mijloacele' este maxima ei favorită şi un iezuit este astfel gata să comită orice crimă".
Cine doreşte să afle mai multe despre iezuiţi şi istoria lor, poate citi pe larg acest articol: LINK.

Jurământul iezuit te transformă în păpuşă

Cei care vor să facă parte din Ordinul Iezuit trebuie să depună un jurământ, un jurământ care spune printre altele că: "Mă voi considera ca un trup mort, fără voinţă sau inteligenţă, voi fi ca un crucifix care nu se împotriveşte voinţei celui care-l deţine". Atunci când o persoană intră în Ordinul iezuit, atunci ea este legată de stăpânul (învăţătorul) său iezuit până la moarte.

Căpitanul trebuia să devină un martir al iezuiţilor şi să scufunde nava.

Edward Smith, fiind în Ordinul iezuit, a devenit un om fără voinţă sau inteligenţă. El trebuia să comită orice crimă pe care i-o cerea Ordinul. Lui Edward Smith i s-a cerut martiriul. Aflat la bordul Titanicului, Edward îşi cunoştea datoria, fiind sub jurământ. Căci Titanicul a fost construit doar pentru duşmani. Şi a fost construit ca să se scufunde.
Deşi era căpitan de atâţia ani, şi ştia foarte bine cum să conducă o navă, Edward Smith mergea cu Titanicul la viteză maximă, cu o viteză de 22 de noduri, într-o noapte întunecată, fără lună, printr-o zonă cunoscută ca fiind plină de blocuri de gheaţă. Asta şi urmărea: ca vasul să se izbească de vreun bloc de gheaţă. Să mai aducem aminte că Edward Smith a primit în noaptea tragediei Titanicului nu mai puţin de 8 telegrame în care i se cerea să fie atent, dar el le-a ignorat pe toate? De ce? Ştia foarte bine că vasul sigur se va izbi de un bloc de gheaţă.nimic nu-l mai putea opri pe omul ce jurase credinţă iezuiţilor, scopul său suprem fiind scufundarea navei.

Zbuciumul din mintea căpitanului

Istoria a zugrăvit o imagine foarte tragică a căpitanului Smith în ultimele ore ale tragediei Titanicului. Atunci când era timpul ca să se coboare bărcile de salvare, lui Smith nu i-a păsat deloc, şi a trebuit ca unul din ajutoarele sale să se apropie de el, pentru a da ordinul mult aşteptat. Personalitatea sa legendară şi tăria de caracter a lui Smith se pare că l-au părăsit în acele clipe. Poate că în mintea lui Smith se dădea o luptă.dacă să-şi îndeplinească misiunea de căpitan al mării sau dacă să-şi asculte maestrul său iezuit şi să scufunde nava.

Ca un făcut, nava Titanic nu a fost dotată cu bărci de salvare suficiente pentru a-i salva pe toţi pasagerii. În plus, n-au fost disponibile decât focuri de alarmă albe, în loc de roşii, aşa că alte nave aflate în apropiere au perceput că cei de pe Titanic au o..petrecere! (în lumea marină, focurile de alarmă roşie sunt cele care arată nevoia de ajutor).

Ca o concluzie.

Şi astfel, una dintre cele mai mari tragedii ale secolului XX, scufundarea Titanicului, pare a fi opera Ordinului iezuiţilor. Nava cea mai rezistentă, "palatul plutitor" al lumii, Titanicul, a fost creat doar pentru a fi mormântul celor bogaţi, celor care se opuneau creării lui Federal Reserve Bank. În aprilie 1912, odată cu scufundarea Titanicului, orice opoziţie împotriva înfiinţării lui Federal Reserve a fost eliminată. Banca Centrală a SUA a fost înfiinţată în decembrie 1913 şi astfel s-a împlinit şi visul iezuiţilor. Dar cu ce sacrificiu uman.........

Night Watcher
     

Avertismente :  Mesaje : 709

Sus In jos

Biserica Sfânta Teodora din Peloponez

Mesaj Scris de Night Watcher la data de Lun Aug 22, 2011 8:40 am

Biserica Sfânta Teodora din Peloponez

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea aceasta imagine]

17 copaci uriaşi au crescut pe acoperişul unei biserici din Grecia, gros de câţiva centimetri!

Biserica Sfânta Teodora din Peloponez, localizată în aşezarea Vasta (Grecia), este una dintre cele mai minunate bisericuţe din lume, fiind unică prin istoricul său şi a fenomenelelor consemnate. Din zidurile bisericii au răsărit copaci, care s-au dezvoltat şi au “îmbrăţişat” bisericuţa, însă fără a o deteriora. În mod inexplicabil, rădăcinile celor 17 copaci imenşi nu se văd pe nici o parte a bisericii.

Vasta este o localitate din municipalitatea Megalopolis, în prefectura de Arcadia, Peloponez, Grecia.
Astăzi, pe acoperişul bisericuţei ridicate în cinstea Sfintei Teodora de Peloponez, se află un număr de 17 copaci uriaşi. Cea mai mare parte dintre ei sunt înalţi de peste 30 de metri, unii dintre ei având o grosime de peste un metru. Mulţi dintre copaci au o greutate de peste o tonă.

Totuşi, deşi acoperişul bisericuţei este subţire, fără nici o întăritură specială, rezistă ca prin minune. Oamenii de ştiinţă care au cercetat cazul îşi mărturisesc neputinţa de a explica cum cresc copacii pe un acoperiş subţire fără să se prăbuşească biserica.

Ce spun oamenii de ştiinţă despre minunea din Vasta ?

În anul 2003, la cel de-al patrulea simpozion de “Archaeometrie” din Grecia s- a prezentat un raport geofizic asupra bisericuţei din Vasta. Cercetători de la Universitatea din Patras au venit special în Grecia pentru “a studia” minunea.

Bisericuţa se află atât în purtarea de grijă a Arhiepiscopiei locului, cât şi sub ocrotirea Ministerului Culturii, ca monument bizantin de valoare naţională.

Minunea este evidentă: rădăcinile celor 17 copaci imenşi nu se văd pe nici o parte. Acoperişul are o grosime de doar câţiva centimetri, pereţii sunt şi ei din piatră, fără crăpături sau găuri. Rădăcinile nu se văd nici în interior, nici în afară.

S-a hotărât să se facă un test cu ultrasunete, pereţii urmând a fi analizaţi bucăţică cu bucăţică. Rezultatul cercetărilor au oferit cercetătorilor răspunsurile necesare pentru a primi aprobările necesare restaurării în întregime a monumentului. S-a văzut cum rădăcinile se scurg prin firişoarele de spaţiu rămas liber între pietrele zidurilor, până în pământ. Zidurile se află într-o permanenţă tensiune, iar clădirea a devenit “un corp viu”.

Loukas Constantin, geolog: “Nu există explicaţie din partea geologiei. Este vorba de o minune continuă”.

Gheorghe Raptis, silvicultor: “Întregul fenomen depăşeşte orice explicaţie logică, firească şi ştiinţifică a omului”

Elena Stavrogiannis, arhitectă: “Fenomen inexplicabil ştiinţific. Puterea greutăţii şi a vânturilor ar fi trebuit ca, datorită poziţiei bisericuţei, dar şi datorită construcţiei provizorii a acesteia, şi ţinând seama şi de vechimea ei, să ducă la distrugerea sa. Însă ea a rămas în picioare de atâtea secole, fără stricăciuni serioase”.

Makrigiannis, geolog: “Şaptesprezece uriaşi sprijiniţi pe nimic. Toţi aceşti arbori imenşi sunt înrădăcinaţi pe nimic, sau mai bine-zis pe acoperişul gros de câţiva centimetri! Cea mai mare surpriză ne aşteaptă înăuntru. Nici o rădăcină cât de mică nu iese dintre zidurile vechi. Nici o crăpătură care să se datoreze lor! Atunci când vântul bate printr-un copac uriaş al bisericuţei, rădăcinile lui formează nişte pârghii atât de puternice, încât micul aşezământ ar trebui să se dărâme imediat. Ca geolog, sunt în măsură să ştiu foarte bine că zidurile s-ar fi crăpat şi s-ar fi spart chiar numai din cauza unui singur copac, cu atât mai mult că sunt şaptesprezece”.

Minunea Sfintei Cuvioase Muceniţe Teodora

Sfânta Teodora din Peloponez a vieţuit în secolul al XI-lea, în vremea măreţului Bizanţ. Când regiunea a fost asaltată de bandiţi, Sfânta Teodora a fost nevoită să-şi apere, după puteri, satul, însă, ca femeie, nu putea face prea multe. Pentru a nu fi respinsă din oaste, Teodora s-a deghizat în soldat şi a intrat în rândurile luptătorilor.

Din rânduiala lui Dumnezeu, Teodora nu a supravieţuit luptei. Se zice astfel că, pe când zăcea întinsă la pământ, ea ar fi şoptit cuvintele: “Fie ca trupul meu să devină biserică, sângele meu să devină râu de apă, iar părul meu să devină pădure de copaci.”

Locuitorii din Vasta, mişcaţi de eroismul acesteia şi îndureraţi pentru pierderea ei, au construit o biserică pe locul unde a avut loc bătălia şi unde a şi adormit în Domnul sfânta. Bisericuţă din piatră a fost construită de localnici undeva între secolele X-XII.

Legendele locului mărturisesc cum că un râu al zonei şi-a schimbat traseul, ajungând astfel să treacă chiar pe sub temelia bisericii construite de ei. Mai apoi, copaci au început să crească din acoperişul bisericii, ale căror rădăcini nu se văd nici în interiorul bisericii, nici sub tavan şi nici pe lateralul clădirii. Sute de ani au trecut, însă rădăcinile tot nu se văd.

Sfânta Teodora din Vasta a ajuns, în foarte scurt timp, mult iubită de creştinii din zonă. Minunile nu au încetat să apară, mulţi găsindu-şi alinare la mormântul sfintei. Biserica Ortodoxă a Greciei a canonizat-o, iar pelerinajele în Vasta nu încetează niciodată.
Sursa: financiarul.ro

Night Watcher
     

Avertismente :  Mesaje : 709

Sus In jos

Re: Curiozitati...stiati ca?

Mesaj Scris de Aragorn la data de Lun Aug 22, 2011 11:30 pm

Fenomenul 2012 - cum a apărut şi cum schimbă el societatea?

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea aceasta imagine]

Data de 21 decembrie 2012 este aşteptată cu sufletul la gură de un număr tot mai mare de persoane din întreaga lume. S-au făcut numeroase profeţii spectaculoase în legătură cu această dată, de la alinieri planetare cu efecte apocaliptice, ciocniri devastatoare cu diferite corpuri cereşti până la schimbări globale în conştiinţa umană. Totul porneşte, cel puţin în teorie, de la presupusele profeţii făcute de mayaşi.

Spoiler:
Cum a apărut însă, acest mit, şi cum de a căpătat o asemenea amploare încât până şi celebra agenţie spaţială NASA a recurs la publicarea unor dezminţiri? Să revenim la mayaşi.

De ce 21 decembrie 2012?

21 decembrie 2012 reprezintă echivalentul datei 13.0.0.0.0 din calendarul mayaş, utilizat de mai multe culturi pre-hispanice din Mezoamerica. Acesta începe cu data de 11 august 3114 î.e.n. şi numără zilele ce au trecut de la acest moment al creaţiei.
Deşi multă lume crede că data de 21 decembrie 2012 constituie capătul calendarului mayaş, acest lucru este greşit. Această dată reprezintă doar finalul celui de-al 13-lea baktun, un ciclu al timpului. Mayaşii foloseau mai multe cicluri temporale, iar baktun-ul, ce măsura 144.000 de zile (puţin peste 394 de ani) era doar unul dintre ele.
Alte cicluri folosite de mayaşi sunt katun (care reprezintă 7.200 de zile) sau piktun (echivalentul a 20 de baktunuri). Un alt ciclu folosit de mayaşi este acela de 18.980 de zile (52 de ani), denumit "rundă calendaristică" de către experţii în cultura maya.
Calendarul poate exprima orice dată din viitor şi din trecut, fiind infinit. De altfel, există inscripţii mayaşe străvechi ce menţionează evenimente ce au loc mult după aşa-zisa apocalisă din 2012.

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea aceasta imagine]

Una din tăbliţele din Templul Inscripţiilor din Palenque face trimitere la aniversarea încheierii a 80 de "runde calendaristice" de la întronarea regelui Pakal, adică la data de 21 octombrie 4772, la care vor fi trecut opt zile de la încheierea primului ciclu piktun de la crearea lumii. Acest lucru pare să infirme ipoteza apocalipsei din 2012. De altfel, majoritatea specialiştilor în cultura maya nu cred că 13.0.0.0.0 ar fi fost considerată de către aceştia ca fiind data apocalipsei.
Data de 21 decembrie 2012 apare pe un singur monument mayaş, Monumentul nr. 6 de la Tortuguero. Acesta nu s-a păstrat în condiţii foarte bune, astfel că descifrarea textului înscris pe el este un proces dificil. Cu toate acestea, cea mai recentă traducere a inscripţiilor mayaşe menţionează că, la această dată, va fi sărbătorit un zeu numit Bolon Yok'te K'uh.
Chiar dacă această dată constituie finalul unui ciclu din calendarul mayaş, evenimentul era considerat important pentru că reprezenta începutul unei noi epoci mondiale, nu un sfârşit. Conform unui specialist în cultura mayaşă, John Major Jenkins, mayaşii considerau un ciclu epocal drept echivalentul unei "sarcini cosmice", cea mai importante parte a acestuia fiind finalul, sau "naşterea". Astfel, explică arheologii, mayaşii sărbătoreau finalul unui ciclu la fel cum noi sărbătorim Revelionul.

Cum a fost asociată data de 21 decembrie 2012 cu apocalipsa?

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea aceasta imagine]

Michael Coe, un cercetător al culturii mayaşe, a publicat în anul 1966 cartea The Maya. În această lucrare a lansat ipoteza că mayaşii ar fi văzut finalul unui ciclu calendaristic ca un eveniment apocaliptic. În acel moment nu fusese descifrat monumentul nr. 6 de la Tortuguero, ipoteza sa fiind doar o speculaţie cu care ceilalţi specialişti din domeniu nu au fost de acord.
Acest lucru nu a oprit răspândirea ideii, care a apărut la momentul în care o bună parte a publicului din SUA era atrasă de curentul New Age. Acesta promova apropierea omului de latura sa spirituală, abandonarea dependenţei de planul material urmând să permită umanităţii să intre într-o nouă epocă, una a armoniei universale.
Pasul decisiv pentru introducerea conceptului "apocalipsa în 2012" în conştiinţa publică a fost o conferinţă organizată în august 1987 de José Arguelles în cadrul unui festival New Age.
În anii '70 şi '80, arheologii americani au făcut numeroase descoperiri datând din vremea mayaşilor, reuşind totodată să descifreze un număr crescând de texte ale acestora. Speculând interesul crescut al publicului pentru această civilizaţie şi profitând de faptul că adepţii curentului New Age doreau o mai mare apropiere de spiritualitate, Arguelles a combinat cele două elemente.
Acesta a preluat ipoteza enunţată de Coe şi a asociat-o curentului New Age. Astfel, Arguelles a afirmat că receptase prin telepatie mai multe profeţii. El a susţinut faptul că civilizaţia mayaşă nu era în întregime pământeană, ci avea origini extraterestre, iar "ciclul armonic al istoriei" urma să se încheie în 2012. Conform spuselor lui, acesta era momentul în care omenirea urma să renunţe la materialism şi să trăiască în armonie, graţie unei noi epoci spirituale.
Cu ocazia acestei conferinţe, grupuri mari de oameni s-au reunit în mai multe puncte cheie de pe glob (precum Stonehenge, muntele Fuji din Japonia, Bolinas în California) pentru meditaţii colective, în speranţa că acestea vor facilita tranziţia omenirii spre o nouă epocă spirituală.
Televiziunile au relatat evenimentul la acea vreme, arătând publicului larg imagini cu masele de oameni dansând şi meditând. Chiar dacă majoritatea oamenilor priveau curentul New Age cu amuzament, mediatizarea întrunirilor a permis răspândirea ideilor excentrice ale lui Arguelles.
Un alt moment cheie în istoria fenomenului 2012 a avut loc în 1996, când a fost publicată pentru prima dată o traducere a monumentului nr. 6 de la Tortuguero, în care se menţiona explicit data 13.0.0.0.0 (21 decembrie 2012). Cercetătorii Stephen Houston şi David Stuart, cei care au efectuat această traducere, au speculat că aceasta ar putea fi o profeţie ce anunţă sfârşitul lumii. Ipoteza lansată de aceştia a fost folosită de pasionaţii curentului New Age pentru a-şi răspândi mesajul spiritual.
De atunci, însă, au fost descoperite alte texte mayaşe similare celuia de la Tortuguero, iar analiza lor a relevat faptul că ipoteza celor doi este extrem de improbabilă. Dacă în monumentul de la Tortuguero data menţionată este 13.0.0.0.0 (2012), în celelalte texte se vorbeşte despre 10.0.0.0.0 şi de 9.13.0.0.0, lucru ce sugerează că mayaşii erau atraşi de datele ce puteau fi descrise cu numere rotunde.
Studiind aceste texte, cercetătorii care au efectuat prima traducere a monumentului 6 au realizat că ipoteza formulată de ei în 1996 este eronată. Noile traduceri sugerează că mayaşii intenţionau ca aceste monumente să dăinuiască, iar datele respective reprezentau mai degrabă obiective alese pentru că reprezentau numere rotunde.
Cei doi cercetători au publicat o dezminţire în 2008, afirmând că ipoteza iniţială era eronată şi că "textul de la Tortuguero nu are nimic de a face cu o profeţie". Prea târziu, însă: 2012 devenise deja un fenomen de o amploare prea mare pentru ca declaraţia lor să mai aibă efect.

De ce este întreţinut mitul "apocalipsa în 2012"?

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea aceasta imagine]

"Pentru mayaşi, atingerea momentului de final al unui ciclu calendaristic era un motiv de sărbătoare, iar a transforma 21 decembrie 2012 într-un moment apocaliptic este o ficţiune şi o şansă pentru anumite persoane să profite de pe urma credulităţii oamenilor", susţine Sandra Noble, directorul unei fundaţii ce susţine cercetările asupra civilizaţiilor mezoamericane (Foundation for the Advancement of Mesoamerican Studies din Crystal River, Florida).
În ultimii ani, fenomenul 2012 a constituit într-adevăr o sursă de profit pentru un număr mare de persoane. Edituri din întreaga lume au publicat zeci de cărţi pe această temă, iar producătorii de la Hollywood au lansat pe piaţă un film purtând acest nume, încasând sute de milioane de dolari.
Acum, mai mulţi "profeţi" încearcă să profite de pe urma fenomenului 2012, vânzând credulilor bilete de călătorie către Bugarach, un sat francez din munţii Corbières. Pasionaţii fenomenului New Age susţin că acesta va fi singurul loc ce va supravieţui evenimentelor cataclismice ce vor lovi Terra în 2012.
Fenomenul a prins o asemenea amploare încât agenţia însărcinată de guvernul francez să vecheze activitatea sectelor a avertizat că există riscul ca numeroase persoane să ia parte la o ceremonie de sinucidere în masă la Bugarach, pe 21 decembrie 2012. Aceeaşi agenţie anunţă că orăşelul, ce numără doar 200 de locuitori, va fi invadat de mii de persoane la finalul anului viitor.
Lorenzo DiTommaso, un profesor de religie specializat în "fenomenul apocaliptic", explică bazele psihologice ale acestui fenomen prezent în toate religiile: "lumea este deseori văzută de oameni drept un loc groaznic şi nedrept, iar apocalipsa oferă o soluţie la aceste lucruri provocatoare de anxietate - lumea este atât de rea, încât nu poate fi schimbată, astfel că este nevoie de un eveniment cataclismic pentru ca ea să revină la starea de echilibru".
Din ce în ce mai mulţi oameni văd lumea prin prisma iminenţei apocalipsei, susţine profesorul, "pentru că numeroase sisteme par a fi disfuncţionale - mediul înconjurător, economia mondială, sistemul politic". Profesorul avertizează că acest lucru este periculos: "fenomenul apocaliptic este un răspuns simplist la o serie de probleme complexe, pentru că aşteptând o soluţie divină la problemele umanităţii, oamenii refuză astfel să-şi asume responsabilitatea rezolvării lor".
Popularitatea profeţiilor apocaliptice este dată de incertitudinea pe care oamenii o au în ceea ce priveşte viitorul. "Scenariile ce profeţesc sfârşitul lumii nu s-au schimbat deloc în ultimii 2.000 de ani", explică profesorul.
De altfel, fenomenul 2012 nu este singura profeţie de acest tip ce a fost popularizată în ultima vreme. Recent, un pastor american prognozase sfârşitul lumii pentru data de 21 mai 2011. După ce această profeţie a eşuat, acesta a "amânat" apocalipsa pentru luna octombrie. În ultimele decenii, diverşi profeţi şi autori au anunţat evenimente cataclismice. Printre acestea se numără catastrofa prezisă pentru 1999 de un interpret al lui Nostradamus şi temerile stârnite de posibilitatea ca computerele din întreaga lume să se defecteze, cu efecte cataclismice, pe 1 ianuarie 2000.
Cu toate acestea, fenomenul 2012 pare să fi luat o amploare nemaivăzută până acum datorită contextului economic dificil şi sumelor imense investite în produsele aferente fenomenului.

Ce efect va avea mitologia 2012 asupra societăţii?

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea aceasta imagine]

Chiar dacă 21 decembrie 2012 nu va aduce sfârşitul lumii, fenomenul nu va rămâne fără urmări. Mai mulţi cercetători consideră că interesul ridicat de acest fenomen nu va rămâne fără consecinţe, ci va da naştere unor curente religioase sau spirituale noi.
John Hoopes, un specialist în arheologie, explică felul în care popularitatea fenomenului 2012 prezintă aspecte similare contextelor în care au apărut alte tradiţii religioase: "Creştinismul, de exemplu, îşi are începuturile în contextul profeţiilor mesianice. Biserica Mormonă a apărut în contextul speculaţiilor pe care indienii nord-americani le făceau despre sfârşitul lumii. Un alt exemplu este dat de William Miller, care a anunţat că în octombrie 1844 Iisus se va întoarce pe Pământ. Foarte mulţi oameni au crezut în profeţia sa la acel moment, şi chiar dacă aceasta nu s-a adeverit, ea a constituit baza unor noi confesiuni religioase, precum Adventiştii de Ziua A Şaptea şi Martorii lui Iehova".
Astăzi, mulţi oameni cred că data de 21 decembrie 2012 va aduce o schimbare radicală, dacă nu chiar apocalipsa. Chiar dacă această profeţie se va dovedi la fel de falsă ca cea a lui William Miller, nu este exclus ca fenomenul creat în jurul acestei date să constituie sâmburele din care să crească o mişcare religioasă sau spirituală nouă.

Sursa: descopera.ro

Aragorn
     

Avertismente :  Mesaje : 13625

http://spiruharet-mv.forumulmeu.ro

Sus In jos

Re: Curiozitati...stiati ca?

Mesaj Scris de Aragorn la data de Lun Aug 22, 2011 11:36 pm

Printre leii de mare ai Insulelor Palomino

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea aceasta imagine]

În portul Callao al Limei peruane, malul ospitalier al Oceanului Pacific primeşte zilnic cei câţiva turişti atraşi enigmatic de reclamele pentru un tur la Insulele Palomino, în timpul sezonului estival. Atunci, soarele astâmpărat şi căldura umedă suportabilă dau la iveală un oraş colonial şi modern deopotrivă, un loc al contrastelor, al muzeelor pline de aur precolumbian, al grădinilor ivite din neantul deşertului şi al neobositelor menajere cu pielea ciocolatie, urmându-şi tăcute stăpânele bogate şi împingând apăsat prin magazine coşurile pline de cumpărături.

Spoiler:
Turiştii opriţi în port sunt feriţi însă de zgomotul continuu al capitalei Lima, o combinaţie interesantă de huruituri, claxoane şi gălăgie omenească. Fiecare dintre cei cu rucsac mic, ghid de călătorie şi pălărie de soare caută cu privirea barca promisă de agenţia de turism, undeva între orizontul perfect şi cheiul betonat, împodobit cu un parc. Întârzierea însă nu ar face cinste turismului peruan, astfel că se poate ghici ora exactă după apariţia ghidului şi, nu mult după aceea, a bărcii destul de micuţe, pregătite pentru călătoria pe ocean a celor treizeci de curioşi.
Abia după ieşirea din zona portului înţelegi de ce, imediat urcaţi la bord, primim câte o pastilă pentru rău de mare, avertizaţi de efectul ce urma doar la jumătate de oră după înghiţire. Curenţii puternici ai oceanului agită puternic străfundurile şi valurile sunt ameninţătoare, sfidând nemişcarea şi albastrul unui cer limpede. Pentru cei fără de noroc, cum sunt eu, răul de mare devine o supărătoare neputinţă de moment, împiedicându-ne să ne bucurăm pe deplin de priveliştea liniei oraşului şi determinandu-ne să invidiem, bineînţeles, pe cei zâmbitori şi guralivi, nepăsători faţă de tangajul şi ruliul neîncetate ale bărcii uşoare.
Ieşirea în largul oceanului şi străbaterea celor patru kilometri până la Insulele Palomino trec pe negândite, odată ce ghidul povesteşte răbdător, în engleză şi spaniolă, despre ceea ce ochii descoperă treptat, în jurul bărcii.
Cândva, după un mare cutremur (pe la 1746), oceanul a înghiţit o parte din portul Callao, împreună cu oamenii săi, iar acum braţul celui care aminteşte tragedia arată spre apa cu valuri din depărtare, sub care noi trebuie să ne imaginăm fâşia de pământ scufundată. Apoi ţărmul Limei se pierde total în orizont, în timp ce tot mai multe stoluri de păsări de mare felurite se agită, ţipă, caută, se aruncă în apă şi zboară suav, învingând vântul destul de puternic.
Pe partea dreaptă a drumului bărcii pe ocean se va arăta în scurt timp conturul Insulei San Lorenzo, cea mai mare insulă a Perului, acum zona navală. Îndreptându-ne spre sudul insulei, ajungem în apropierea alteia, denumită El Fronton, pe al cărei uscat gălbui şi stâncos se zăresc rămăşiţele albicioase ale unor corpuri de clădiri joase: închisoarea. Ridicată în 1917, ea asigură în mod eficient paza deţinuţilor, prin apele învolburate şi adânci care o înconjoară. Decenii mai târziu, marina militară va scălda în baie de sânge revolta teroriştilor încarceraţi pe insulă, după ce aceştia îndrăzniseră a lua ostatici cei câţiva paznici ai închisorii. Bombardarea clădirilor va reda mica fâşie de pământ aspru salbaticei singurătăţi a oceanului.
Curgând agitat pe valuri, vasul întâlneşte curând Insulele Cabinzas, nişte stânci imense, lovite de spuma albă a apei şi cotropite de păsări gălăgioase: pescăruşi, cormorani, suliţaşi, pelicani. Mii de zburătoare se împrăştie pe insule şi deasupra lor, punctând cerul, iar mirosul înţepător al guano-ului lor alb ajunge până în depărtări. Ni se spune că acest îngrăşământ natural a reprezentat, o vreme, sursă de bogăţie a Perului, înainte de a se începe fabricarea la scară industrială a fertilizatorilor artificiali folosiţi în agricultura lumii.
După aproape o oră şi jumătate, vasul opreşte lângă cea mai mare dintre cele patru insule numite Palomino, o stâncă ieşită semeţ din ocean, cu margini ascuţite şi abrupte. Oricât s-ar încerca, este greu de descris în cuvinte zgomotul continuu care răzbate dinspre ea - ceva între răgetele leilor, lătratul câinilor şi nechezatul cailor, explicând astfel, în parte, denumirea de "palomino"- "cal de culoare aurie". Imaginile din faţa noastră devin impresionante: mii de lei de mare se întind la soare, se odihnesc sau se mişcă stângace pe cenuşiul stâncii, într-o învălmăşeală sălbatică. Asemănarea lor cu focile ne induce în eroare, abia ulterior aflând că fac parte dintr-o altă familie, Otariidae, înrudită. Se disting însă trupurile alungite, întunecate, luciase, cu înotătoare scurte şi energice. Ghidul ne spune că populaţia de pe insule se menţine constantă, la cca.8000 de exemplare, nu doar fiindcă oceanul le este prielnic aici, unde curentul Humboldt care vine din Antarctica aduce apa rece şi hrană din belşug, ci şi fiindcă zona a intrat în categoria celor protejate, turismul ajutând financiar autorităţile pentru măsuri de conservare.

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea aceasta imagine]

Deşi ancora fusese aruncată, barca se leagănă pe loc în continuare, îngreuind mult fotografiatul şi filmatul leilor de mare. Îi privim cum sar în apă, cum se caţără pe stânci, cum înoată frenetic în grupuri mici şi cum se strâng laolaltă, pentru un joc necunoscut. Se observă clar acum femelele, cu trupuri mai mici, puii galbeni răsfiraţi printre ele şi câte un mascul imens, cu o coamă deschisă în jurul capului puternic.
Apariţia unei bărci pneumatice, cu un motor mic, devine garanţia unui spectacol minunat, căci în mişcarea să lină ea este urmată de un grup de lei de mare, cu capete ivite din valuri şi cu corpurile fremătânde. În fapt, urmăritorii sunt femele, cei câţiva masculi pierduţi pe stânci dovedindu-se mult mai puţin sociabili şi mult mai zgomotoşi. Unele dintre animale din apă ajung barca, o înconjoară, apoi se retrag, se scufundă şi apar în depărtare, cu o repeziciune sportivă. Noi zâmbim entuziasmaţi, gândindu-ne că iminenta coborâre în ape ne va da ocazia unei întâlniri miraculoase cu animalele atât de sociabile şi simpatice.
Ghidul nu ne-a lăsat prea mult timp de odihnă şi mirare în faţa jocului leilor de mare. Majoritatea celor de pe barcă primesc, la cerere, câte un costum de neopren negru şi o vestă de salvare albastră, obligatorie şi necesară. Protestele unora dintre înotătorii experimentaţi sunt inutile, căci măsurile de prevenire se aplică tuturor. Cei câţiva rămăşi, benevol, pe barcă vor observa şi fotografia cum noi, ceilalţi, intrăm neinvitaţi în lumea leilor de mare şi cum suntem bine întâmpinaţi şi trataţi, la fel ca acei copii curioşi intraţi în groapa de nisip a vecinilor lor.

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea aceasta imagine]

Imediat ce pătrunzi în apă, simţi cum oceanul îţi îngheaţă picioarele şi mâinile şi cum îţi apasă vesta pe corp. Cu greu se poate înainta prin valuri, iar ghidul ne îndeamnă cu voce groasă să-l urmăm spre stânci, printre grupurile de lei de mare. Unii se îndepărtează de ghid, astfel că ne împrăştiem prin apă pe o distanţă mică, dând prilejul animalelor să se apropie ele şi să ne atragă, curioase, în jocul lor. Trebuie să fii de piatră ca să nu te simţi emoţionat, cu lei de mare respirând în jurul tău, zvâcnind apa, agitându-se, apărând în faţa sau în spatele tău, cu botul alungit şi urechile mici, cu ochii maro şi mari, larg deschişi deasupra mustăţilor lungi ale capului rotunjit. Chicotim, zâmbim şi ne bucurăm de prezenţa lor minunată: nici nu mai simţi apa prea rece, oboseala picioarelor sau a mâinilor. În lateralul meu sunt deja şase ori şapte lei de mare, iar eu nu mă pot abţine şi mă întorc, ridic mâna şi o întind repede spre botul celui aflat mai aproape de mine. Îmi lipsesc câţiva milimetri, dar simt atingerea mustăţilor femelei, care mă priveşte curioasă. Ochii ei maro sunt ca două castane perfect rotunde, iar botul întredeschis îmi dă senzaţia că ea zâmbeşte. Sunt în culmea bucuriei, îmi retrag mâna şi ea se întoarce brusc, scufundându-se undeva sub picioarele noastre. Celalalte femele rămân în apropiere, îşi îndoaie corpurile umede, îşi leagănă capetele, apoi pornesc în urmărirea oamenilor care înoată ici-colo, pentru a-i studia, urmări, amuza. Le simţim prezenţa sub apa, apoi imediat se ridică lângă noi şi cursa reîncepe, cu o vervă neistovită. Se împrietenesc cu prezenţa noastră tăvălindu-se pe valuri, sărind cu jumătate de corpuri afară din apă, pândindu-ne mişcările şi mişcându-se după noi. Plescăie, latră, râd.
Au fost momente minunate şi de neuitat, iar cuvântul "amazing" a fost auzit de multe ori în după-amiaza aceea, după ce, istoviţi şi impresionaţi, ne-am reîntors pe barcă. Contactul ludic cu aceste suple şi vivace mamifere, chiar în mediul lor acvatic, a devenit o experienţă marcantă, din care am învăţat cât de puţin înţelegem diversitatea şi bogăţia lumii în care trăim.
Pe drumul de întoarcere în port, ne-am reamintit de noi, de legănatul bărcii şi de căldura galbenă a amiezii. Printre valuri, vom zări meduze uriaşe, albe şi portocalii, ridicându-se spre suprafaţa mai puţin agitată a oceanului. Păsările de mare continuau scufundările iuţi şi zborurile razante, ca şi cum nimic nu ar putea fi mai important la ţărmul Limei.

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea aceasta imagine]

Sursa: descopera.ro

Aragorn
     

Avertismente :  Mesaje : 13625

http://spiruharet-mv.forumulmeu.ro

Sus In jos

Re: Curiozitati...stiati ca?

Mesaj Scris de Aragorn la data de Lun Aug 22, 2011 11:38 pm

Extratereştrii ar putea distruge omenirea pentru a proteja alte civilizaţii

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea aceasta imagine]

Un raport elaborat de un grup de cercetători afiliaţi agenţiei americane NASA susţine că în cazul în care există extratereştri, aceştia ar putea decide exterminarea rasei umane, ca urmare a pericolului pe care aceasta îl reprezintă pentru alte civilizaţii.
Cercetătorii afirmă că în cazul în care nu vom reduce nivelul gazelor cu efect de seră este posibil să fim martorii unui atac din partea extratereştrilor. Aceştia susţin că în cazul în care fiinţele extraterestre ne monitorizează şi consideră schimbările ce au loc în atmosfera Pământului drept simptomele unei civilizaţii a cărei dezvoltare a scăpat de sub control, aceştia ar putea lua măsuri drastice în ceea ce ne priveşte, pentru ca omenirea să nu devină o ameninţare mai mare.
Acest scenariu speculativ vine din partea unor oameni de ştiinţă, afiliaţi NASA, cercetători în cadrul Universităţii de Stat din Pennsylvania, SUA. Ei sunt de părere că, la un moment dat, oamenii ar putea intra în contact cu o civilizaţie extraterestră. Shawn Domagal-Goldman, cercetător în cadrul Diviziei de Ştiinţă a NASA, a creat alături de colegii săi o listă cu posibilele cauze care pot duce la o întâlnire de gradul zero.
Teoria cercetătorilor de la NASA a apărut în cadrul raportului "Oare contactul cu extratereştrii va fi benefic sau va răni umanitatea?". În acest raport, aceştia împart posibilităţile de contact cu extratereştri în trei mari categorii: benefice, neutre şi nocive.
Întâlnirile benefice ar putea consta în simpla detectare a unei inteligenţe extratereste, prin interceptarea unor transmisii străine cu scopul de a contacta organisme de cooperare care să ne ajute să ne ajute să rezolvăm problemele globale precum foamea, sărăcia şi bolile.
Un alt rezultat benefic pe care cercetătorii îl consideră prosibil prevede umanitatea triumfând în urma unui atac extraterestru, sau chiar salvarea noastră de către o altă specie extrapământeană. "În aceste scenarii, umanitatea ar beneficia nu doar de pe urma victoriei morale, ci ar putea profita şi de oportunitatea de a studia tehnologiile extraterestre", a declarat autorul raportului.
Un alt tip de apropiere cu extratereştrii ar putea lăsa umanitatea ca până acum. Este posibil ca aceştia să fie mult prea diferiţi faţă de noi, iar comunicarea cu ei să nu ajute cu nimic. Ar putea să ne invite să ne alăturăm "Clubului Galactic", iar cerinţele de intrare să fie mult prea birocratice pentru ca omenirea să fie de acord să-şi bată capul cu ele.
Cel mai nefavorabil scenariu ar fi acela în care întâlnirea cu extratereştrii va fi nocivă. În timp ce aceştia ar veni să se hrănească, ar putea ataca, iar oamenii vor suferi atât psihic, cât şi fizic din cauza bolilor pe care extratereştrii le poartă.
Pentru a menţine şansele de supravieţuire ale umanităţii, cercetătorii îndeamnă la prudenţă când vine vorba de transmiterea unor mesaje în spaţiu, iar în mod particular ne avertizează să nu mai transmitem informaţii cu privire la structura noastră biologică.
De asemenea, autorii avertizează că extratereştrii ar putea fi prudenţi atunci când vine vorba de o civilizaţie care se extinde rapid, sau ar putea fi predispuşi să distrugă alte forme de viaţă odată ce vor creşte, aşa cum am făcut şi noi cu alte specii de pe Terra. În cel mai negru scenariu, extratereştrii ar putea decide să distrugă specia noastră pentru a proteja altele. "Compoziţia atmosferică a Pământului poate fi detectată de pe alte planete, iar dacă civilizaţiile extraterestre vor ajunge la concluzia că reprezentăm un pericol prin comportamentul nostru distructiv, ar putea decide să ne distrugă", susţin cercetătorii.
Chiar dacă nu vom contacta în cele din urmă vreo civilizaţie extraterestră, oamenii de ştiinţă susţin că acest raport este util, pentru că luând în calcul potenţialele scenarii, omenirea îşi poate planifica mai bine viitorul, evitând colapsul planetar şi luând măsurile necesare pentru perpetuarea speciei pe termen lung.

Sursa: The Guardian

Aragorn
     

Avertismente :  Mesaje : 13625

http://spiruharet-mv.forumulmeu.ro

Sus In jos

Re: Curiozitati...stiati ca?

Mesaj Scris de Aragorn la data de Mar Aug 23, 2011 3:42 am

Bufniţe, cucuvele & Co. - o reputaţie nemeritată

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea aceasta imagine]

Mulţi n-au văzut niciodată vreuna, dar le detestă. De ce? Aşa. Fiindcă sunt păsări de noapte, fiindcă aduc ghinion – cum? da' ştie o lume întreagă! – şi pentru că... de fapt, nici nu vor să ştie despre ele mai mult decât ştiu deja. Adică foarte puţin – de obicei, nişte superstiţii absurde. Restul e ignoranţă, prejudecată şi îngustime de minte.

Spoiler:
Sunt şi unii care le admiră, chiar dacă nu le cunosc foarte bine. Iar între pasiune fără explicaţii şi antipatie insuficient explicată, e loc pentru echilibru: să ştim, cu adevărat, ce e cu păsările astea, ce fac ele - dincolo de chestiile de genul "cucuveaua prevesteşte ghinion", unde se potrivesc în mozaicul de specii şi de relaţii care alcătuiesc natura.

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea aceasta imagine]

Există aproximativ 200 de specii de bufniţe, răspândite pe toate continentele, cu excepţia Antarcticii. Toate aparţin ordinului Strigiformes, împărţit în două familii - dar nu intrăm în amănuntele clasificării.
Majoritatea au o talie mijlocie - cam cât un porumbel sau ceva mai mari, cât o cioară, să zicem. La capetele scalei, se găsesc:
bufniţa-spiriduş (Micrathene whitneyi), cea mai mică, având doar 13 cm lungime şi 30 g greutate; trăieşte în Mexic şi sudul SUA.
buha (Bubo bubo), răspândită şi la noi, impresionant răpitor nocturn, ce poate ajunge la peste 70 cm lungime şi o anvergură de 2 metri, şi bufniţa-pescar Blakiston (Bubo blakistoni), o specie asiatică, tot atât de mare.
În România trăiesc aproximativ 10 specii, de la micuţa ciuvică (Glaucidium passerinum), de mărimea unei mierle, până la buhă. Li se adaugă striga, huhurezii, ciuful, minuniţa, ciuşul, cucuveaua - un întreg alai de prădători noptatici, mari şi mici, raraeori văzuţi, uneori auziţi (dar, de obicei, rar recunoscuţi după glas), mereu prezenţi, însă, şi activi, unii dintre ei chiar şi în parcurile oraşelor.
(Ca să fie mai simplu, în articol îi vom numi bufniţe pe toţi membrii ordinului Strigiformes, atunci când vorbim despre ei în ansamblu, chiar dacă fiecare specie are un nume al ei.)

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea aceasta imagine]

Păsări cu "chip"

Sunt, într-adevăr, păsări aparte, ceea ce explică, oarecum, teama superstiţioasă a omului în faţa lor. Însăşi înfăţişarea lor e tulburătoare: cine nu se simte impresionat în faţa unor păsări care, în loc de a te privi inexpresiv şi câş, strâmbându-şi caraghios capul într-o parte, cum fac păsările care au ochii aşezaţi de o parte şi de alta a capului, te privesc cu faţa îndreptată spre tine - "ca un om" -, ţintuindu-te cu o privire uneori severă, alteori parcă încruntată, alteori surprinsă, ori gânditoare, ori părând de o suverană nepăsare, ca şi când te-ar dispreţui profund?

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea aceasta imagine]

Această caracteristică - ochii aşezaţi în faţă - care dă expresivitate şi o stranie notă antropomorfică înfăţişării lor, este, în realitate, o adaptare, o trăsătură câştigată prin evoluţie. Bufniţele pot privi cu ambii ochi în aceeaşi direcţie - vedere binoculară - ceea ce le conferă o acuitate vizuală extraordinară. Pot vedea bine la distanţe mari, disting detaliile, chiar în întuneric, pot aprecia cu mare acurateţe viteza cu care se deplasează o pradă - toate aceste calităţi sunt indispensabile unui animal de pradă. Cum nu poţi să le ai pe toate, vederea lor e mult mai puţin bună când e vorba de obiecte aşezate foarte aproape, la câţiva centimetri de ochi; pe acelea aproape că nu le disting. Însă vederea la depărtare, mai ales în condiţii de lumină slabă, este excepţional de bună.
Aşa se face că bufniţele sunt, în ecosistemele în care trăiesc, prădători de top.

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea aceasta imagine]

Alte adaptări la această viaţă de vânători ai nopţii includ:

*Pene filiforme - ca nişte peri - în zona ciocului; aceste pene specializate au rol tactil; cu ele, bufniţele "simt" prada
*Discuri faciale - ansamblul penelor mărunte dispuse în cer în jurul ochilor. Acest aranjament special al penelor direcţionează undele sonore spre urechile păsării, ajutând-o să localizeze prada după sunetele produse.
*Remige (pene ale aripilor) cu un "design" special; între altele, aceste pene au margini franjurate, care amortizează zgomotul produs de aripi. De aceea, bufniţele au un zbor silenţios, ivindu-se neauzit, ca nişte năluci, din întuneric - alt element care le face temute de om şi asociate cu spiritele şi morţii.
*Unele specii au urechile aşezate asimetric, pentru a capta sunetele mai eficient într-un spaţiu tridimensional. (Urechile nu sunt acele "smocuri" de pene care pot fi văzute la unele bufniţe; adevăratele urechi sunt nişte deschideri largi în zona capului şi sunt, în general, ascunse în penaj.)
*Cioc şi gheare mari şi ascuţite - ca la orice pasăre de pradă; la speciile de bufniţe de mari dimensiuni, care se hrănesc cu prăzi pe măsură, ghearele au o forţă de strângere şi zdrobire impresionantă.

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea aceasta imagine]

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Lista de bucate

Deşi cunoscute pentru faptul că se hrănesc în mare măsură cu rozătoare - ţinând astfel sun control populaţiile acestora - bufniţele au, în ansamblu, un "regim" mai larg, cu diferenţe, evident, în funcţie de specie.
*Speciile mici se hrănesc predominant cu nevertebrate; mărunţica bufniţă-spiriduş pomenită mai sus, care trăieşte în zone deşertice, mănâncă mai ales insecte, dar şi scorpioni.
*Multe specii consumă un "meniu mixt", compus din insecte şi rozătoare, uneori şi câte un liliac. În Europasia şi America, cele de dimensiuni mai mari vânează şi iepuri, uneori jderi sau ratoni. O specie (Nesasio solomonensis) care trăieşte în insulele Solomon şi Bougainville, din Papua Noua Guinee, s-a specializat în vânarea marsupialelor arboricole numite cuscus.
*Câteodată, bufniţele mai variază dieta, introducând în meniu şi carne de pasăre; astfel, bufniţa polară consumă, pe lângă lemingi şi alte rozătoare, păsări precum potârnichi polare, gîşte, raţe, corcodei şi multe altele - mai adesea, pui ai acestora, mai vulnerabili şi mai uşor de prins.
*Există câteva bufniţe, în Africa şi Asia, care s-au specializat în pescuit: aşa-numitele bufniţe-pescar, care trăiesc în preajma apelor şi se hrănesc predominant cu peşti şi cu broaşte.
Marea majoritate a speciilor sunt nocturne, ieşind după pradă când s-a întunecat bine de tot şi dormind ziua. Câteva sunt crepusculare, zburând şi vânând în lumina slabă dintre noapte şi zi, în preajma răsăritului şi a amurgului. Şi, în fine, sunt şi unele diurne, care, chiar dacă vînează la crepuscul, nu dorm peste zi, ci sunt active ziua-n amiaza mare, cum e neobişnuita bufniţă de vizuină din America de Nord (Athene cunicularia - fotografia de mai jos).
Această specie e ciudată şi prin faptul că, spre deosebire de majoritatea speciilor de bufniţe, care cuibăresc la înălţime, în clădiri sau copaci, ea se adăposteşte în galerii subterane, precum cele săpate de câinii de prerie. (Dintre speciile de la noi, ciuful de câmp, Asio flammeus, e activ şi ziua; şi el cuibăreşte pe sol.)

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea aceasta imagine]

O faimă rea, nemeritată

În multe culturi, bufniţele au o reputaţie proastă; sunt asociate cu boala, moartea, în general cu întîmplări nefericite.
În Africa, în America, în Europa, în Orientul Mijlociu se întâlnesc aceleaşi conotaţii: funerar, funest, lugubru, semn rău...
Excepţiile de la această viziune sunt puţine: în hinduism, o astfel de pasăre e asociată zeiţei Lakshmi, divinitate a prosperităţii, norocului, fertilităţii şi generozităţii, iar vechii greci asociau cucuveau cu înţelepciunea, considerând-o pasărea Atenei (zeiţa înţelepciunii, în panteonul grec). Urmele acestei concepţii mai supravieţuiesc în bufniţa-personaj înţelept, care dă lămuriri şi sfaturi bune, o imagine ce apare mai ales în poveştile şi desenele animate pentru copii .
Romanii, în schimb, dădeau o semnificaţie funerară prezenţei acestor păsări de noapte. Şi, cum romanii şi-au întins influenţa (inclusiv culturală) peste o mare parte a Europei, tot continentul are, până în ziua de azi, o mare problemă cu păsările astea. Iar această proastă reputaţie le face vulnerabile; sunt adesea atacate (uneori omorâte) cu pietre şi beţe, chiar şi de către copii.
Aceste credinţe sunt, din păcate, foarte greu de clintit; vechimea lor şi statutul lor de "învăţături din bătrâni" le fac foarte stabile şi persistente, spre paguba păsărilor, care le cad victimă adesea.

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea aceasta imagine]

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea aceasta imagine]

Bufniţele, evident, nu-s aducătoare de moarte, nici de boală, ba dimpotrivă, având în veder câte rozătoare consumă, sunt chiar benefice: multe specii de rozătoare au un ritm de înmulţire de-a dreptul năucitor şi, dacă n-ar fi ţinute sub control, ar ajunge să copleşească totul. Rozătoarele sunt, adesea, purtătoare de agenţi patogeni pe care îi pot transmite omului - aşa că o boală, dacă vine, e mult mai probabil să vină de la şobolani decât de la cucuveaua care a cântat pe casă.
În Europa, legătura strânsă dintre populaţiile de rozătoare şi păsările răpitoare de noapte, împreună cu ascensiunea ideilor privind practicile "verzi" de combatere a dăunătorilor, a dus la apariţia unei concepţii care se răspândeşte, încet-încet, în ţările din vestul continentului: folosirea acestor păsări în avantajul omului.
O familie de strigi oploşită într-un hambar şi lăsată să-şi vadă de treabă poate consuma, în decursul unui an, aproximativ 3.000 de rozătoare mici. 3.000 de şoareci şi şobolani mai puţin în gospodăriile din jur! Curat, natural... fără momeli otrăvite, capcane şi mortăciuni de care trebuie să te debarasezi!

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea aceasta imagine]

Iar pentru asta, nu trebuie decât să depăşim faza "cucuveaua = pasăre funestă" şi să ajungem să înţelegem situaţia dintr-un punct de vedere ceva mai potrivit cu secolul XXI.

Sursa: descopera.ro

Aragorn
     

Avertismente :  Mesaje : 13625

http://spiruharet-mv.forumulmeu.ro

Sus In jos

Triunghiul Mortii din Marea Neagra

Mesaj Scris de Night Watcher la data de Mar Aug 23, 2011 4:18 am

Triunghiul Mortii din Marea Neagra

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Night Watcher
     

Avertismente :  Mesaje : 709

Sus In jos

Re: Curiozitati...stiati ca?

Mesaj Scris de Aragorn la data de Mar Aug 23, 2011 9:40 pm

Strămoşii oamenilor navigau pe mări încă de acum 130.000 de ani

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea aceasta imagine]

Un nou studiu arată că strămoşii noştri au fost mai deştepţi şi mai capabili decât am fi crezut. Noi descoperiri făcute de arheologi în zona Mării Mediterane relevă că străbunii noştri călătoreau pe mare încă de acum 130.000 ani, adică cu aproape 100.000 de ani mai devreme decât se credea până acum.
Concluzia atinsă de cercetători se bazează pe uneltele de piatră descoperite pe insula Creta. Deoarece Creta este o insulă, orice individ preistoric care a lăsat unelte pe acest teritoriu trebuie să fi călătorit pe mare.
Cercetările au demonstrat că uneltele sunt atât de vechi încât îl preced pe Homo sapiens, ele fiind confecţionate de Homo erectus.
Obiectele sunt foarte diferite de cele găsite până acum în Creta, asemănându-se doar cu uneltele datând de la începutul epocii de piatră descoperite în Africa, care au o vechime de aproape 700.000 ani.
Cu ajutorul geologului Karl Wegmann, de la Universitatea de Stat din Carolina de Nord, SUA, care cunoştea foarte bine geologia Cretei, cercetătorii au aflat care sunt straturile de roci din care a fost alcătuită Creta şi cum pot fi datate acestea. Câteva dintre obiectele din piatră au fost făcute din rocile ce au strat la baza insulei şi care erau formate din nisip.
Astăzi, rocile şi uneltele încastrate în ele se află la sute de metri sub nivelul mării. Acelaşi proces care provoacă cutremure face ca insula Creta să se înalţe din mare cu 1.27 de milimetri pe an, adică de 35 de ori mai încet decât viteza cu care cresc unghiile. Acest proces de ridicare al insulei a ajutat la conservarea plajelor şi a teraselor de-a lungul coastei.
Cele mai joase terase sunt foarte uşor de datat. Oamenii de ştiinţă pot măsura vârsta scoicilor încastrate în roci utilizând datarea cu carbon radioactiv. Folosindu-se de această metodă, cercetătorii au aflat că terasele au între 45.000 şi 50.000 de ani.
"Ştim cu siguranţă că uneltele se află la zeci de metri sub aceste terase şi ţinând cont că acestea au o vechime de 50.000 de ani, înseamnă că ele vor fi mult mai vechi", a declarat Wegmann. O problemă găsită de cercetători este aceea că metoda carbonului radioactiv poate identifica date cu o vechime de maxim 50.000 de ani. Pentru datarea rocilor mai vechi de 50.000 de ani, oamenii de ştiinţă au fost nevoiţi să recurgă la alte tehnici.
Cunoaşterea vitezei cu care Creta se înalţă de sub ape permite efectuarea unor calcule simple pentru a releva vârsta rocilor. Imediat ce află vârsta celei mai joase terase, geologii pot calcula vârsta celei mai înalte dintre ele, măsurând diferenţa de altitudine. Aşa au aflat că cea mai înaltă terasă are o vârstă de 130.000 ani, permiţând datarea uneltelor găsite de echipa lui Wegmann.
"Cel mai important aspect al acestei descoperiri, din punctul meu de vedere, este faptul că indivizii din această specie cu care suntem înrudiţi nu erau deloc lipsiţi de inteligenţă, aşa cum mulţi dintre noi cred astăzi. Din contră, erau capabili de lucruri extrem de complexe", a conchis Wegmann.

Sursa: McClatchy

Aragorn
     

Avertismente :  Mesaje : 13625

http://spiruharet-mv.forumulmeu.ro

Sus In jos

Re: Curiozitati...stiati ca?

Mesaj Scris de Aragorn la data de Mar Aug 23, 2011 9:45 pm

Pui de mamut descoperit de un păstor de reni

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea aceasta imagine]

Un crescător de reni din Arctica Rusă a dat întâmplător peste cadavrul congelat al unui pui de mamut prins în permafrost.
Crescătorul de reni a declarat că puiul de mamut fosilizat a fost prezervat perfect în stratul de gheaţă.
"Este adevărat că starea sa de conservare este asemănătoare cu cea a mamutului precedent, botezat Liuba de specialişti.
Acest nou pui de mamut este deja o descoperire senzaţională pentru ştiinţă", declară Natalia Feodorovna, conducătoarea expediţiei paleontologice în regiunea Yamalo-Neneţ din nordul extrem rus.
Cercetătorii intenţionează transportul aerian al puiului de mamut spre capitala regională Alekhard, unde acesta va fi depozitat într-un congelator.
Condiţile din zona arctică au dus la un asemenea grad de conservare al animalelor dispărute încât pielea si organele interne ale acestora au fost perfect prezervate.

Sursa: Reuters

Aragorn
     

Avertismente :  Mesaje : 13625

http://spiruharet-mv.forumulmeu.ro

Sus In jos

Re: Curiozitati...stiati ca?

Mesaj Scris de Continut sponsorizat Astazi la 2:31 am


Continut sponsorizat


Sus In jos

Pagina 5 din 17 Inapoi  1, 2, 3, 4, 5, 6 ... 11 ... 17  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum